Ursula von der Leyen, actuala președintă a Comisiei Europene și fost ministru al Apărării în Germania, a fost acuzată de PLAGIAT comis în teza sa de doctorat din 1990, susținută la Școala Medicală din Hannover (Medizinische Hochschule Hannover, MHH). Acuzațiile au fost lansate în 2015 de platforma VroniPlag Wiki, un site colaborativ care analizează cazuri de plagiat academic, afirmând că aproximativ 43,5 la sută din teza de cca 60 de pagini conțineau pasaje plagiate fără atribuire corespunzătoare. Cercetătorii implicați, precum Gerhard Dannemann de la Universitatea Humboldt din Berlin, au susținut că teza încalcă regulile de citare academică. Von der Leyen a cerut MHH să investigheze teza, care a format o comisie „independentă” pentru a analiza acuzațiile. Investigația a durat câteva luni și s-a încheiat în martie 2016. Universitatea a concluzionat că, deși există pasaje plagiate (confirmate în unele părți ale tezei), nu a existat intenție de înșelăciune sau fraudă deliberată. Președintele MHH, Christopher Baum, a declarat că este vorba de „greșeli, nu de conduită intenționată” și că pattern-ul plagiatului nu indică o tentativă de înșelare. Senatul universității a votat cu șapte la unu să nu revoce titlul de doctor, considerând că valoarea științifică a tezei rămâne intactă, iar erorile sunt atribuibile unor deficiențe în practica de citare, nu unei intenții maligne.
Criticii au pus sub semnul întrebării independența comisiei, deoarece von der Leyen cunoștea personal unii membri prin asociații de alumni. Cu toate acestea, universitatea a menținut decizia.
Von der Leyen a recunoscut erorile, dar a salutat concluzia, afirmând că experimentele sale medicale au fost valide (ăăă, experimente medicale? cam cum a fost „vaccinul” anti-covid?) Acest caz nu a dus la revocarea diplomei, spre deosebire de alte scandaluri similare în Germania, unde miniștri precum Karl-Theodor zu Guttenberg sau Annette Schavan și-au pierdut titlurile și pozițiile din cauza plagiatului. Universitățile germane au fost criticate pentru lentoarea în rezolvarea unor astfel de cazuri, uneori durând ani. Totuși, subiectul a fost acoperit extensiv în presa internațională și germană în perioada 2015-2016, cu mențiuni ocazionale și anemice ulterior, mai ales în contextul ascensiunii Ursulei von der Leyen la conducerea Comisiei Europene. Iată câteva exemple cheie din surse variate, reprezentând perspective de la publicații de centru-stânga, centru-dreapta și independente: BBC News (9 martie 2016): a raportat decizia universității de a o absolvi de acuzații majore, subliniind că plagiatul a existat, dar fără intenție de înșelăciune, ceea ce a evitat un scandal politic înainte de alegeri; Deutsche Welle (DW) (9 martie 2016): a detaliat conferința de presă a președintelui MHH, confirmând greșelile dar anunțând păstrarea titlului, cu votul clar al senatului; Reuters (9 martie 2016): a acoperit anunțul absolvirii, menționând că von der Leyen era un aliat cheie al cancelarului Angela Merkel și că investigația a fost lansată după acuzațiile unui profesor de drept; POLITICO (28 septembrie 2015): a descris inițial acuzațiile, comparându-le cu alte cazuri de miniștri germani care au demisionat din cauza plagiatului, și a notat cererea Ursulei von der Leyen pentru o revizuire independentă; Times Higher Education (20 ianuarie 2023): a menționat cazul într-un articol mai larg despre plagiatul în universitățile germane, reiterând decizia MHH că plagiatul nu indica intenție de înșelare; Der Spiegel și Die Zeit au citat declarațiile universității și au analizat acuzațiile inițiale; Wikipedia (pagină actualizată): rezumă investigația și decizia, bazându-se pe surse primare, inclusiv anunțul oficial al MHH.
Gruparea VroniPlag Wiki a criticat decizia MHH, dar n-a mai contat. Au trecut zece ani de la acoperirea rușinoasă a plagiatului de către (teoretic) prestigioasa școală medicală germană și nimeni nu mai zice nimic despre acest furt intelectual recunoscut de acum 36 de ani. Poate că răspunderea penală s-a prescris, dar răspunderea morală e imprescriptibilă. În orice caz, nu poate fi acceptat un asemenea furt intelectual din partea cuiva care se pretinde înalta instanță morală a popoarelor europene, purtătoarea „suveranității” UEropene, comandantul suprem al „armatei europene”, șeful viitorului serviciu secret al UE, întruchiparea „democrației în acțiune” și acuzatoarea dizidenților și celor din „cordonul sanitar” de extremism și putinism.
