Lumea are nevoie urgent să se calmeze. Să înțeleagă că un om mănâncă cu o singură gură, merge cu două picioare și face lucruri cu două mâini. Că un om are nevoie de un singur pat ca să doarmă. Trăim într-o lume nebună în care goana dementă după posesiuni (bani, bunuri și chiar oameni) ne anihilează spiritual. Lumea întreagă e guvernată acum de o altă formă de sclavagism. Astăzi se numește consumerism, mercantilism, parvenitism, ateism, egoism. Toate înseamnă sclavie cu sclipici ieftin. Toate religiile monoteiste care au supraviețuit de milenii și care ne-au făcut să supraviețuim în aceste milenii au promovat și promovează încă doar pacea interioară, păstrarea ordinii cosmice. În toate este vorba despre creșterea dinspre interior în afară. Evoluția omului în sens spiritual, al comuniunii cu Dumnezeu. Toate au ca țintă isihia, zenul, nirvana, raiul. Nu îmbuibarea. Nu desfrâul. Ci înțelegerea, conștientizarea faptului că suntem trecători. Că nu trăim veșnic, însă că memoria noastră poate supraviețui cărnii dacă trăim frumos, curat, demn. Însă în contemporaneitate suntem îndemnați „să trăim la maxim”, în viteză, satisfăcându-ne cele mai extravagante și cele mai scelerate dorințe.
Suntem împinși să credem că suntem zei. Însă indiferent de convingerile noastre, nimic nu se schimbă în plan fundamental: ne naștem, creștem, ne maturizăm și murim în exact același mod în care am făcut-o dintotdeauna. Nimeni nu rămâne mereu tânăr, nimeni nu e nemuritor. Nimeni nu își ia în groapă agoniseala. Epoca faraonilor a trecut. Dacă ne-am gândi mai des la acest aspect, nu ne-am grăbi cu atâta frenezie spre moarte. Fiecare grabă, fiecare stres la care ne supunem sau la care suntem supuși, către care suntem împinși, ne scurtează dramatic existența. Și noi continuăm să credem că așa trebuie să ne fie și că asta înseamnă progres și evoluție. Că asta înseamnă să fii un om de succes. Suntem, ca specie, jalnici. De râsul curcilor. Toți. Și marionetele, și păpușarii lumii moderne, în egală măsură.
Fericirea nu stă în lăcomie, nici în putere, nici în bani. Și nu va sta niciodată. Un asemenea silogism este specific involuaților, specimenelor aflate în plin regres. Sub umbrela progresismului, omenirea nu face decât să involueze. Respirați adânc. Închideți ochii. Gândiți-vă la ceva calmant. Bucurați-vă că ați mai trecut peste o zi. Mulțumiți Lui Dumnezeu pentru asta. Și odihniți-vă. Și pentru că nu există un viitor permanent, trăiți fiecare zi ca și cum ar fi ultima: frumos, corect, generos, drept, blând și just cu voi și cu cei din jur. Altfel, vă otrăviți existențele. Și vouă, și tuturor. O noapte bună și liniștită să vă dea Dumnezeu!
