Dreptul la credință și la libertatea religioasă nu este un privilegiu, ci o echitate pentru care a luptat umanitatea de milenii. Din 1789, odată cu Revoluția Franceză și, în România, prin revoluția din decembrie 1989, dreptul la asociere religioasă, la libertatea de credință și dreptul de a crede în Dumnezeul dorit au fost consfințite atât de legislația internațională, cât și de Constituția României din 1991. Dreptul de a crede și de a-ți alege forma de exprimare religioasă este un drept obținut prin sacrificiul milenar al umanității. Din păcate, o nouă lege care aduce atingere libertății religioase și dreptului la credință a fost inițiată de deputatul Vexler prin proiectul de Lege nr. 166 pentru modificarea și completarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Proiectul de lege întoarce societatea românească la vremurile prigoanei primilor creștini din Imperiul Roman și reînvie simbolic Inchiziția spaniolă, care persecuta dreptul la credință al cetățenilor. Legea în sine este liberticidă și reintroduce cenzura religioasă, punând pumnul în gura cetățeanului, împiedicându-l să creadă în cine dorește. Proiectul de lege atentează la libertatea religioasă. Interesant este că această lege, care restaurează cenzura și restricționează libera exprimare a cetățeanului, a fost votată cu acordul tuturor cultelor oficiale recunoscute de stat, care nu doresc să-și piardă astfel privilegiile patrimoniale și financiare. Această lege îmi amintește, prin spiritul ei restricționist, de vremea biblică a fariseilor, cărturarilor și saducheilor, care doreau să-l prindă și să-l ucidă pe Iisus Hristos, El fiind la vremea Lui un „profet” religios în afara sistemului. Există o alianță trans-religioasă și trans-partinică de a bloca în România fenomenul religios și de a cenzura libertatea de credință, un drept câștigat prin secole de jertfe. S-a ajuns ca libertatea religioasă și dreptul la credință să țină de o instituție laică, adică secretariatul de stat pentru culte. Este un fel de credință cu aprobarea autorității laice.
Liderii cultelor religioase din România și-au dat mâna să stopeze orice manifestare de libertate religioasă în afara cultelor și bisericilor recunoscute, finanțate și controlate de stat. Este un fel de libertate religioasă cu aprobarea funcționarilor laici ai ministerului. Biserica și credința au ajuns la mâna statului laic controlat de sistem și servicii.
Evident, asistăm la o încălcare a libertății religioase și de credință a românilor și la o încălcare a Constituției. Articolul din Constituția României care se referă la libertatea religioasă este articolul 29. Acesta garantează libertatea de conștiință și libertatea credințelor religioase, stipulând că acestea nu pot fi îngrădite sub nicio formă. De asemenea, articolul specifică faptul că nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie sau să adere la o credință religioasă contrară convingerilor sale. Aplicarea noii legi a lui Vexler ar duce din nou la „crucificarea lui Iisus” în anul 2025, dacă nu este înscris sau înregistrat la secretariatul de stat pentru culte. Funcționarii de stat, în opinia legislatorului, ajung niște „mici dumnezei” laici, la fel de importanți ca miniștrii laici care controlau Biserica Ortodoxă Rusă din vremea țarilor, cu instrumente de stat și polițienești. Legea pare decupată din manualul pentru controlul religios de tip sovietic din vremea Republicii Populare Române, sub ocupație URSS. De fapt, asistăm la o restaurare legislativă a unor normative de tip sovietic din anii 1950. De aceea, consider că este corectă sesizarea președintelui României cu privire la această lege, care introduce două noi articole în Legea 489/2006: „La articolul 23, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins: „(4) Exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot, rabin, imam sau a altor funcții clericale ori monahale, asimilate cu acestea la solicitarea cultelor de către Secretariatul de Stat pentru Culte, constituie infracțiune și se pedepsește potrivit Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare”. La articolul 29, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins: „(11) Cultele au dreptul exclusiv asupra modalităților religioase de cinstire a persoanelor canonizate, beatificate, sanctificate, trecute în rândul drepților sau recunoscute ca simboluri identitare proprii”.
În sesizarea postată pe site-ul Senatului, Nicușor Dan spune că, prin modalitatea de adoptare și prin conținutul său normativ, modificarea legislativă a fost adoptată cu încălcarea unor norme și principii constituționale. Actul normativ extinde sfera subiectului activ al infracțiunii, fiind incluse și categoriile „rabin” sau „imam”, dar și sintagma „altor funcții clericale sau monahale, asimilate cu acestea la solicitarea cultelor de către Secretariatul de Stat pentru Culte”. Astfel, se creează posibilitatea Secretariatului de Stat pentru Culte să stabilească, la cererea cultelor, alte funcții clericale sau monahale asimilate celor de preot, rabin sau imam. În consecință, stabilirea conținutului constitutiv al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, în acest domeniu al exercitării libertății religioase, nu este realizată exclusiv prin lege, ci poate fi realizată inclusiv prin acte infralegale, acte administrative ale Secretariatului de Stat pentru Culte (…). În egală măsură, folosirea unei sintagme vagi, definită prin acte administrative ulterioare, încalcă și standardele de calitate a legii, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituție. Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune condiția ca legea să fie clară, de natură să excludă orice echivoc, criteriu pe care apreciem că prevederea din legea supusă controlului de constituționalitate nu îl îndeplinește”. Nicușor Dan mai reproșează enumerarea incompletă a funcțiilor clericale și monahale. De asemenea, critici de neconstituționalitate pot fi formulate și din perspectiva faptului că textul incriminează „exercitarea fără drept a atribuțiilor” specifice mai multor funcții clericale sau monahale, legiuitorul ignorând că, de cele mai multe ori, aceste atribuții nu sunt stabilite prin lege, ca act normativ de reglementare primară, ci prin statutele și codurile canonice ale cultelor, recunoscute prin hotărâre adoptată de Guvern, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Culte, mai arată Nicușor Dan. O altă critică a președintelui se referă la încălcarea art. 1 alin. (5), art. 29 și art. 30 din Constituție prin stabilirea unui drept exclusiv al cultelor asupra modalităților religioase de cinstire a anumitor persoane, fapt ce încalcă libertatea religioasă, dar și exercițiul libertății de exprimare. Cenzurarea libertății religioase aduce România în rândul țărilor islamiste sau controlate de regimuri de tip taliban și ne amintește de prigoana ateismului de stat din vremea epocii comuniste. Proiectul legislativ votat nu numai de partidele sistemului, dar și de parlamentarii partidelor suveraniste, arată că libertatea religioasă este, din păcate, prizonieră intereselor patrimoniale și financiare ale cultelor religioase controlate de stat, în dauna libertății și a dreptului la credință, conform prevederilor constituționale. Liderii religioși, indiferent de cult sau confesiune, par geloși pe orice apariție a unui nou profet sau o restaurare a dreptei credințe. Legea nr. 166/2025 pare că s-a inițiat doar pentru a se bloca orice fenomen religios autentic dinspre popor, un nou fenomen Maglavit, Mănăstirea Vladimirești sau Arsenie Boca în secolul XXI. Credința românilor trebuie, în concepția statului ateist, să rămână prizonieră instrumentelor financiare și administrative ale cultelor oficiale controlate de secretariatul de stat pentru culte și de către partidele laice ale sistemului, fie că sunt progresiste sau suveraniste. Religia controlată de stat prin această lege cenzurează dreptul la credință și libertatea religioasă și nu ar mai permite renașterea unor lideri religioși noi, a unor Martin Luther, Jan Calvin, Petrache Lupu sau Arsenie Boca. Ad litteram, conform noului proiect de lege care reintroduce cenzura religioasă, românii nu mai trebuie să aibă parte de noi profeți religioși, care pot fi periculoși sistemului de privilegii care controlează România.
