DE CE LOVIȚI BISERICA
De ce loviți biserica creștină?
De ce loviți în sfânta temelie?
De ce loviți în moșii și strămoșii,
Ce s-au hrănit cu Sfânta Liturghie?
De ce loviți în Maica ce adună
Mulțimi de suflete în suferința?
Ce și-au pierdut încrederea în oameni,
Dar au găsit lumina prin credință?
De ce loviți iubirea dintre oameni?
De ce loviți în tot ce e mai sfânt?
De ce loviți în libertatea vieții,
Ce ne-a lăsat-o Domnul pe pământ?
De ce-ncercați să adormiți poporul,
Târându-l în satanice ispite,
Și împletiți minciuna în discursuri,
Și-o ridicați la rangul de virtute?
De ce ucideti visuri inocente?
De ce-ați băgat speranța-n carantină
Și ați oprit în loc copilăria
Copiilor ce nu au nici o vină?
Demult ați plănuit perfid lucrarea,
Ce va să strice sângele curat,
Ca să stricați creația divină,
Să duceți omenirea în păcat.
Când va veni Hristos Mântuitorul,
Pământul va trăi din nou lumină
Și veți cădea în focul din adâncuri
Și voi și cei ce astăzi vi se-închină.
DOR DE HRISTOS
Încerc să înțeleg viața
De care ne vorbea Iisus,
Citesc și cărți, ascult și predici,
Și simt că nu e de ajuns.
Și oameni doctori în credință,
Ce ne învață ce și cum
Organizare, dogme, reguli,
Și simt ca nu e drumul bun.
Și respectând aceste dogme
Și reguli toate câte sunt
Ratăm de fapt eternitatea
Ce ne-o dorim cu Domnul Sfânt.
Ne curățim pe dinafară,
Facem impresie creștină,
Dar înlăuntrul nostru este
O mare lipsă de lumină.
Nu vreau să spun mai multe lucruri,
Căci multe ar mai fi de spus,
Nici vorba multă nu e bună,
Așa spunea Domnul Iisus.
Aș vrea să uit de lumea toată
Și să rămân în suflet gol,
Să nu mai fie loc acolo
Decât pentru Mântuitor.
Nu vreau să judec omenirea,
Ce nu-L cunoaște pe Hristos,
Nu am căderea asta, Doamne,
Căci sunt la fel de ticălos.
Vreau doar cu lacrimi și suspine,
Să cad smerit în fața Ta,
Să ne trimiți Mângâietorul,
Ce-ai spus la înălțarea Ta.
FRICA
Plutește-n aer o duhoare,
Ce nu miroase a nimica,
Nu are formă, nici culoare,
Plutește peste oameni frica.
Nu face nici o diferență,
Între săraci și cei bogați
Și-n fața fricii planetare,
Am devenit cu toți mascați.
Conducătorii și-înțelepții lumii
Ne spun că fără mască nu se poate,
Că masca ne salvează viața,
Dar ne cam ia din libertate.
Oricum nici libertatea asta
Nu e un lucru foarte mare,
Demult am dat-o-n schimb satanei,
Pe bani, averi și bunăstare.
În vremurile ce trecură,
Chiar nimeni nu a înțeles,
Că pentru viața-mbelșugată
Va trebui plătit un preț.
Că vom plăti cu libertatea,
Ce ne-a lăsat-o Dumnezeu,
Că noi conduși de lăcomie
Am dăruit-o celui rău.
Guvernele nu au soluții
În haos și în pandemie,
Și vremea plății e aproape,
Pentru hoție și prostie.
Mai are șanse omenirea,
Ce s-a întors cu susu-n jos,
Să se întoarcă la lumină
Prin Crucea Domnului Hristos?
Ei bine da, avem o șansă,
Să părăsim păcatul greu,
Și să cădem în rugăciune,
La Tatăl nostru Dumnezeu.
