Cu o asemenea ofertă „de (pe) piață” (aproape rechiziționată!), Ucraina parcă ar merita să intre glonț în NATO… (și, sigur, la fel să și iasă….). Pentru că unde va mai găsi Occidentul, Statele Unite, întreaga lume, o astfel de ofertă cu „baze” de date de spionaj?!… Pentru că asta înseamnă de fapt oferta Kievului de a constitui o platformă unde „cei interesați” să studieze datele, analizele făcute de ucrainienii armamentului rusesc pe care au pus mâna în acest război, ba, să poată derula chiar propriile experimente, „de cercetare”, pe relicvele puse în hangarul spionajului industrial… Și da, oferta este ispititoare! Scurtcircuitează zeci de ani muncă persuasivă de investigare, de spionaj industrial militar pentru toate acele state care vor să afle „secretele dușmanului”… Sigur, era previzibil un asemenea status de studiu tehnic al resturilor militare… Iar cei ce au râs la început de felul în care rușii trimiteau pe front toate vechiturile, despre care oricum, cei ce voiau să știe, aveau deja habar după decenii de spionaj militar continuu după al doilea Război Mondial, au acum un răspuns… Și se prea poate ca mașinăria de propagandă (de căutare de fonduri) a Kievului să meargă, nici nu ar fi întâia oară, la plezneală… O cacealma de ofertă în care, cei ce vor întinde mâna cu „daruri” pentru a primi, la rândul lor, dania de informație tehnologică, să facă o plată în van, pe care o vor înghiți ca atare… Iar ceea ce ofertează acum Kievul, material tehnic pentru studiul deschis (chiar de la distanță!) să fie doar fier vechi: tablă și șrapnel…
Totuși, „oferta” Kievului ridică și un mare semn de întrebare… Uriaș chiar… Și ar trebui să pună Europa, cea atât de darnică mereu cu armamentul statelor membre, în alertă… Căci, da!, poate ceea ce au strâns ca informație tehnologică ucrainienii din analiza resturilor și mașinăriilor de război rusești capturate „in integrum”, deși în oferta lor sunt prezentate doar relicvele „in situ”, nicidecum un eventual arsenal capturat aproape funcțional, are o valoare de piață.. Și nu doar pe cea a spionajului militar industrial… Inclusiv pentru bazele de date ale NATO… Dar, cu mult peste această captură (mai mult „din război”, și nu „de război”, luată, rechiziționată a priori în status funcțional, numai bun de analiză), Ucraina are în mânecă asul informațiilor legate de tot ce a avut mai bun Occidentul, dimpreună cu „unchiul Sam”, în materie militară… Pentru că, nu este greu de intuit de ce a existat întotdeauna o întârziere între livrarea armamentului de către statele occidentale și utilizarea acestora pe front… În fond, dezmembrarea, analizarea (din care se va obține întotdeauna cu mult mai multă informație folositoare decât din utilizarea distructivă în război) și remontarea componentelor militare are ca scop final predictibil, nu atât expedierea rapidă pe front, ci replicarea în propriile fabrici… Iar toate acestea ar putea fi posibile pentru că Europa nu a avut nici un reflex (sau i-a fost retezat!) în a-și securiza propriul arsenal pentru a nu ajunge să fie cercetat, analizat, replicat… Pentru că, dincolo de a fi în mâinile soldatului, întotdeauna o armă va fi mai valoroasă în mâinile „șoarecilor” de laborator… Și atunci, firesc, apar la fel de suspecte, ca scop principal, și deplasările „experților” militari ucrainieni în zona statelor arabe, și nu numai, pentru a le oferi, aparent, expertiză în utilizarea dronelor… Pentru că vor vinde oricui va oferi ceva… Nu neapărat, „mai mult”… Ba, după ce războiul cu Rusia va intra în staza unui armistițiu, se vor putea găsi cumpărători de informații NATO, și chiar armament occidental replicat, și în noua Rusie, de după epoca Putin…
De aceea, da!, Europa are o problemă… Au avut-o și americanii, dar s-au oprit la timp în a pune Kievului pe tavă tot ce au mai de preț… Și se retrag la timp și din bazele unei Europe care, azvârlindu-și statele membre în război, va procura, tot pentru Kiev, ceva, iată, și mai de preț decât „carnea de tun”… Arsenalul bun de studiat și, evident, replicat… Și poate nu ar trebui să ne mai mire nici acțiunea Marii Britanii care se manifestă tot mai fățiș pentru o reintegrare, deh’, post post(um)Brexit, în UE, deși, aproape și-a plătit factura „de divorț”, privind obligațiile achitării de taxe și alte obligații financiare după ieșirea din UE… Ba, e atât de dornică de a șterge brexitul din cronologia (din vremuri de pace, dar, mai ales, de război) a CE/UE că a pus pe masă și o „taxă” de reziliență pe repede înainte, prin oferirea de arsenal către Kiev (pe care acesta oricum îl are în stocul informativ din donațiile militare anterioare ale Londrei, așa că, de ce să nu facă din el și un bilet de reintrare EUVIP?!), evident, cu anumite condiții pentru un Bruxelles care ar trebui să analizeze, nu dacă este posibilă reîntoarcerea în cadrul UE, pentru că oricum tratatul nu are limite în acest sens, ci doar dacă se va considera de drept nou membru sau, pe modelul cotizației la „pensie”, plătită retroactiv (cât a lipsit de la țambalul UE), prin arsenalul livrat acum Ucrainei va presta (cu drepturile și, mai ales, prestanța de a fi, de a se impune, restaurate la poziția de dinainte de Brexit) sub apanajul de (re)nume al vechiului membru care doar a fost un plic plecat…
