Poate v-au surprins în mod plăcut peisajele pe care le-au „născut” vulcanii noroioși din Buzău. Seamănă cu fotografiile făcute pe Palneta Marte, cumva… Dar puţină lume ştie că în România se află şi alţi vulcani noroioşi în afara celor din judeţul Buzău. Vulcanii noroioşi din Hașag (jud. Sibiu) nu sunt la fel de spectaculoşi ca ceilalţi, însă merită văzuţi, pentru că se află într-o zonă deosebită din punct de vedere geografic. Aceştia se află în comuna Loamneş, la aproximativ 20 de kilometri de oraşul Sibiu. Vulcanii noroioşi din Hașag au o suprafaţă totală rezervată de 50 de hectare, însă numai un hectar, adică trei vulcani, se află inclus într-o arie protejată geologic. Rezervaţia naturală se află în lunca râului Visa, iar cei trei vulcani incluşi în ea sunt cei mai mari dintre vulcanii noroioşi din acest sat. Mărimile sunt variabile, după activitatea acestora: două conuri au, fiecare, un diametru de 10 metri, în timp ce al treilea are diametru de 50 de metri. Zona în care se află vulcanii noroioşi din Hașag a fost descoperită în anul 1853, însă ea a fost analizată în amănunțime patru ani mai târziu. Aici se află peste o sută de vulcani, în jurul cărora există foarte puţină vegetaţie și care s-au format datorită prezenţei sării în scoarţa terestră. Sarea este elastică şi, în perioada fazelor de cutare a sâmburelui salid, vulcanii răbufnesc în cute diapire prin care se elimină la suprafaţă apa sărată şi gazul metan. Acestea provoacă refulări sub formă de noroi (argilă și apă), iar craterele care rezultă se numesc conuri vulcanice.
Vulcanii noroioși de la Hașag reprezintă o rezervație geologică situată pe depozite sarmațiene, situată în județul Sibiu, la 21 km de municipiul Sibiu, in apropierea satului Hașag, de unde se traverseazș Valea Pârâului Alb, apoi Valea Pârâului Visa. Pe valea pârâului Visa se observă cele trei conuri de mărimi diferite, cel mai mare cu un diametru de 50 m și o înălțime de șase-opt metri și două conuri cu diametrul de zece metri. Materialul de pe conuri este foarte fin și nu există nici o vegetație aici, ceea ce dă un aspect dezolant peisajului. Prezența vulcanilor de la Hașag se explică prin structura geologică particulară pe care o imprimă sarea din fundament. Din cauza presiunilor tectonice din timpul fazelor de cutare, sarea fiind elastică, este împinsă spre suprafață, formând cute diapire. Un astfel de masiv diapir este cel de la Ocna Sibiului, situat la sud de Hașag. S-a constatat că în jurul vulcanilor, prin fisurile datorate mișcărilor tectonice se elimină gaz metan care antrenează și o parte din apa sărată. Aceasta înmoaie marnele transformându-le în noroi (emulsie), care este împins afară. Noroiul a dat naștere la conuri, prin care mai iese apa și bolborosește gazul metan. Aceastp suprafață protejată de o sută de hecatre a fost descoperită în anul 1853 de C. J. Andrae, iar mai apoi a fost analizată de E. Bielz (1857). În urma studiilor efectuate în regiune de-a lungul timpului, aspectul vulcanilor noroioși nu s-a schimbat foarte mult.
Vulcanii noroioși de la Hașag (monument al naturii) alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic), situată în Transilvania, pe teritoriul județului Sibiu. Ca localizare, aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Sibiu, pe teritoriul administrativ al comunei Loamneș, în partea sud-estică a satului Hașag, Sibiu (în lunca râului Vișa), în imediata apropiere de drumul județean DJ106B; care leagă satul Mândra de Soroștin. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de un hectar. Vulcanii noroioși de la Hașag reprezintă un fenomen geologic și geomorfologic, datorat prezenței sării în scoarța terestră, care în timpul fazelor de cutanare cauzate de presiunea tectonică răbufnesc, formând cute diapire, cu rupturi marginale de strate, ce permit eliminarea gazelor la suprafață. Acest proces antrenează cantități de apă sărată, înmuind marnele care refulează sub formă de noroi, formind mici cratere (conuri vulcanice). Aria protejată are trei conuri, cu mărimi variabile (cel mai mare având un diametru de 50 m și o înălțime de 8 m), împrejmuiți de zone cu vegetație specifică solurilor sărăturate. Vulcanii noroioşi din Hasag au un mare potenţial turistic, în special datorită peisagisticii – relieful pseudovulcanic a fost modelat şi remodelat în decursul anilor, astăzi având o formă deosebită. Nu toţi vulcanii sunt activi, deoarece unii au obturate căile prin care se evacuau gazele, acestea devenind fosile. Vulcanii nu sunt foarte bine văzuţi de locuitori, deoarece, spun ei, de multe ori s-a întâmplat ca animalele lor să cadă în gurile vulcanilor fără a putea fi salvate. Deşi vulcanii noroioşi din Hasag sunt protejaţi, acest lucru este numai unul teoretic – nu există delimitări şi nu există niciun om care să protejeze zona de cei care o strică, într-un fel sau altul. De aceea, suprafaţa zonei are de suferit din cauza activităţilor agricole ale locuitorilor, care vor distruge, în cele din urmă, acest relief uimitor. Deși mai puțin cunoscuți decât verii lor din Buzău, vulcanii noroioși din Hasag oferă o experiență unică de explorare. Aflat într-o zonă cu peisaje rurale pitorești, acest sit este ideal pentru drumeții și fotografie de natură, oferind vizitatorilor ocazia de a se conecta cu natura într-un mod rar întâlnit. (G.V.G.)
