Pentru a o meza pe conturul trasat și prin „enclavele” unui pseudoconcordat salvator… Câte funii, dară, ne despart țara de ceasurile de pe urmă ale concordatul preventiv pesedist al localităților, strivit, secundă de secundă, de eșafodul protectoratului (de coaliție) al statului… Al altui stat, însă… Nu al nostru… Ba, chiar al altor state… Pentru că inițiativa PSD -ului, de „a salva” primăriile și localitățile ajunse în faliment, prin aplicarea unui mecanism de concordat preventiv, spre asta duce… Iar coroborat cu tot mai desele vizite de informare și de dat cu angajamentul al guvernanților, la Budapesta, la Viena, la amândouă dimpreună (de parcă ar raporta unei duble capitale a unei fantoșe a istoriei), avem clar „schema” de vandalizare patrimonială a localităților noastre… A orașelor și comunelor, a satelor, cătunelor, stradă cu stradă, brazdă cu brazdă… Căci, da, înaintașii au luptat ei pentru a avea noi astăzi o țară, eliberând țarinele strămoșești brazdă după brazdă, dar cei de acum o vând stradă cu stradă, hectar cu hectar, și, curând, oraș cu oraș, deschizând calea achiziționării patrimoniului localităților „falimentare”, poate direct de firme din Austria și Ungaria, poate prin preluarea agresivă sub declararea unui protectorat… Pentru că, vor motiva veneticii, statul care nu și-a protejat localitățile cu etnici, ba, a ajuns să le scoată la vânzare, este automat girant al asumării unui protectorat de țară… Iar beneficiari vor fi inclusiv lotrii partidului promotor al acestei agresiuni la adresa țării, primindu-și partea de trădători, de vânzători de țară, din mâna ungurului sau a austriacului (nici măcar bucăți suculente, ci biete petice)… Iar ceea ce se va întâmpla cu țara nu-i va interesa câtuși de puțin…
A scoate localitățile „la tarabă”, sub pretextul salvării de la faliment prin vânzarea patrimoniului sub formula concordatului, este măsura furtului final. A agresivității finale. A decimării și înrobirii. Și nu există doar riscul ca patrimoniul localităților să fie vândut, fără milă, aidoma fabricilor și combinatelor tăiate și valorificate (și prin vânzarea corpusurilor tehnologice, și a utilajelor funcționale, și a restului de instalații nelicitate pe post de „mormane de fier vechi”, dar și prin cota de arvunire căpătuită prin scoaterea de pe piață a unui concurent în domeniu), riscul major este acela ca țara în sine să fie fărâmițată pe contururile dare de „enclavele” de concordat. „Protector”, desigur… Pentru că nu întâmplător s-au îndesit în Parlament feluritele proiecte de autonomie și de recensăminte maghiaro-secuiești ale grofilor și aghiotanților lor… Și poate că nici nu vom mai ajunge a ne întreba, măcar atât!, de „a fir de păr”, de câte localități strecurate, și de la „centru”, dar mai ales din matrapazlâcurile locale, în concordat preventive, este nevoie, cel puțin într-o parte de țară, pentru a o declara, teritorial, falită și vandabilă?!… Mai ales în condițiile în care orașe întregi vor intra în sfera de acaparare trasată de multă vreme între, pe de o parte, arvunile borfașilor politici (pesediști liberali, useriști) și „cuțitele” de însângerare a neamului românesc înfipt de maghiaro-secuii dirijați de la Budapesta.
Concordatul preventiv („de oraș”, „de sat”, „de comună”, poate și „de județ/regiune”, nu-i așa?!) nu este nicidecum un colac de salvare „de stat”, ci doar un mijloc machiavelic de a vinde localitățile (patrimonial, economic, geografic, teritorial, istoric)… Este un act de trădare și un atac final la siguranța națională și integritatea țării. Iar drumul pare liber pentru toți acești lotri pozând până mai ieri în lăuze politice. Pentru că, și o știm deja de mult prea mulți ani, chiar cei chemați să vegheze la securitatea și siguranța națională, sunt, în mare parte, vânduți, intrați într-un, nu „concordat preventiv”, ci o capitulare asumată la ordin.
Ce ne mai rămâne nouă?… De făcut, de încasat, de dat?… Poate din nou gloanțele?!… Dar nici acelea nu par a ne mai fi de folos…
