Dacă astăzi nu putem vorbi de bucuria de a avea vapoarele noastre de pasageri cu care să călătorim către alte zări, iată că acum zeci – sute de ani românii nu erau văduviți de asemenea accesibilități. Astfel, la sfârșit de secol XIX, România oferea doritorilor șansa de a traversa Marea Neagră, strâmtorile Bosfor și Dardanele și Marea Mediterană. Vaporul „Principesa Maria” pe care îl prezentăm aici a fost construit ca vas de pasageri în anul 1895 în Șantierul „Fratelli Orlando” din Livorno, Italia. În anul 1897 a fost cumpărat de România. Avea atunci 18 cabine de pasageri pentru clasa I și 12 cabine clasa a II-a. La 1 iulie 1898 a avut loc la Constanţa, în prezenţa Regelui Carol I, botezul vapoarelor „Principesa Maria” şi „Regele Carol I”. Cele două vase de pasageri au asigurat vreme de mai mulţi ani ruta Constanţa-Istanbul-Pireu. În 1916, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, guvernul român a hotărât să pună la dispoziția guvernului rus, în baza unui contract de închiriere, un număr de nave grupate la Galați și Măcin. Între acestea se afla și Principesa Maria. Pe 9 octombrie 1916 vasul pleacă, împreună cu o parte însemnată a flotei maritime a țării, la Sevastopol. Pe șantierele Flotei Rusești de la Sevastopol vasul de pasageri a fost transformat în vas de război. În timp ce celelalte vapoare de pasageri românești au fost transformate în crucișătoare ușoare, „Principesa Maria” a fost echipat pentru lupta antisubmarine. În fapt pe vapor au fost montate două tunuri de 120 mm în borduri și o instalație de pozat plase antisubmarine. Echipajul era compus din trei ofițeri, patru mecanici și 30 de marinari români, fiind completat cu aproximativ 150 de marinari ruși.
Ca membră a noii Divizii de Crucișătoare vaporul „Principesa Maria” executa de cel puțin trei ori pe săptămână misiuni de supraveghere pe coasta Bosforului și a porturilor turcești, misiuni care durau între 24 și 48 de ore. În timpul acestor marșuri navele românești s-au angajat de multe ori în dueluri de artilerie cu bateriile turcești, au bombardat depozitele de muniții ale inamicului, au instalat mine la intrarea în Bosfor și au transportat trupe de debarcare. Evenimentele din Rusia bolșevică au adus flota maritimă românească la un pas de dispariție. Inevitabil, influența nefastă a revoluției ruse s-a făcut resimțită și la bordul navelor românești, pe care numai un sfert din echipaj era format din români. Majoritatea erau îmbarcați înainte de declanșarea evenimentelor care au dus flota românească la un pas de dispariție. Colegiului Autonom pentru Afacerile Ruso-Române a încercat dezorganizarea personalul român de pe crucișătoare „aprobând orice act de provocațiune spre a împinge vasele în război contra României”. Încercarea de dezbinare s-a lovit însă de rezistența marinarilor români. Echipajele românești aflate pe vasele închiriate flotei marine a Rusiei și-au menținut credința și jurământul față de țară. Niciunul dintre ele nu s-a implicat în evenimente puse la cale de bolșevici. Revenirea în țară a tuturor navelor românești care acționaseră în Flota Rusă din Marea Neagră s-a dovedit a fi deosebit de anevoioasă.
Contractele încheiate în 1916 cu Guvernul Rusiei Țariste nu au mai fost respectate de noua putere sovietică. În ultimul an de război bolșevicii au încercat rebotezarea vasului. Pe data de 19 februarie 1918 nava a fost rebotezată și înregistrată cu denumirea ОСВОБОЖДЕНИЕ („Eliberarea”). Termenul de „Principesă” (cu referire directă la regalitate) nu era deloc pe placul noii orânduiri bolșevice. Ulterior echipajul și oficialitățile române reușesc schimbarea numelui pe perioada cât s-a mai aflat sub conducerea rusească, în „Dezrobirea”. În cele din urmă navele închiriate în 1916 guvernului rus au reintrat în România, începând cu noiembrie 1918, inclusiv „Dezrobirea”. Aflate într-o stare de avansată deteriorare vapoarele au necesitat lucrări operative de reparații ample deoarece trebuiau reluate cursele maritime pentru a putea satisface nevoile urgente de aprovizionare ale țării. În 1919, la reîntoarcerea în România, vasul de război „Dezrobirea” a fost redenumit „Principesa Maria”. Reintrat în circuitul vapoarelor de călători acestea va asigura în anii următori linia Constanţa-Varna-Istanbul, pe care naviga cu două voiaje pe lună. Aducerea osemintelor lui Dimitrie Cantemir de la Odessa, cu vaporul Principesa Maria (15 iunie 1935) înlesnește o premieră în istoria relațiilor dintre București și Moscova. Din păcate în anul 1938, nava a fost casată şi vândută pentru dezmembrare. Povestea ei merită însă a fi cunoscută!
