Ticăloși, trădători, „idioții utili” – altora… Ăștia sunt toți aceia ce ne conduc… Cu mențiunea că „idioți” pot fi, deopotrivă, și ăia ticăloși, și ăia trădători… Și care se vor devoala singuri ca idioți (a mai fost unul, al regimului trecut, dar ăla, astăzi, ar fi fost dincolo de mediocru) doar la momentul scadenței vinovățiilor legate de distrugerea unei țări, a unui popor, a unei vetre de istorie, civilizație și continuitate, când se vor refugia în disculparea dată de presupusul lor analfabetism funcțional în funcțiile pe care le-au ocupat… Dar fără a fi fost deloc analfabeți, dimpotrivă… Ba, mult mai descuiați decât au lăsat a se vedea… Asta în cazul celor ce au mai semnat… Pentru că nu vă așteptați ca ăia „grei”, vârfurile de lance ale vânzării de țară, să-și fi lăsat iscăliturile pe undeva… Au făcut-o prin alții, cu „pentru”, continuând mișcarea de sfredel a trădării, vânzării, raptului economic (și curând de meleaguri) ale țării, dar, juridic, insuficient pentru a formula capete de întemnițare… Și am ajuns deja la un asemenea nivel de trădare și vânzare a țării încât ziua de mâine s-ar putea teme ea însăși să mai treacă dincolo de zori… Pentru că lucrurile nu numai că sunt deja de un cenușiu funest, dar fiecare viitoare clipă se conturează ca un ac de secundar morbid la adresa Națiunii, a Țării, a Istoriei, a trecutului și prezenței noastre (deja, „de cândva”) în rândul altor state… Și nu doar al acelora respectate… Ci al acelora aproape încă existente…
Suntem într-un „limes” de însăși existență… Iar întrebarea nu este, judecând „la rece”, dacă vom ajunge la un moment dat în afara UE, ci doar când, ca moment, dar și ca fel în care vom fi fost puși să facem acest pas… Pentru că, acum, un acum ce nu mai are interacțiune cu viitorul imediat, mai putem face noi această alegere pentru a salva ceea ce ne-a mai rămas… Dar, numai târziu de mâine, vom fi puși de alții să facem acest pas… Și vom fi scoși fără nici o jenă de Europa din UE… Pentru că însăși conturul nostru de mâine spre asta ne îndreaptă: un ghetou de existență trasat de mâna trădătorilor noștri la ordinele criminalilor de țări (și nu doar de națiuni) de la Bruxelles… Pentru că viitorul arătă, oricum l-am privi, cenușiu… Iar prezentul ce va „urma” va fi negru… Un negru acid… Căci vom fi depozitari cu acte în regulă, cu obligații asumate de netrebnicii, trădătorii și aparent idioții utili (altora) care ne-au condus… „Depozitari” ai valurilor viitoare de migranți, dar și de milioane de metri cubi de… dioxid de carbon (din gazele de seră)… Aparent, fără nici o legătură între una și alta… Pentru că, în vreme ce României i-a fost refuzată cererea aproape în genunchi de a mai menține o vreme capacitățile energetice pe cărbune, fiind pusă în situație viitoare de a importa masiv (și pentru ea, dar și pentru a-și respecta o altă obligație asumată: susținerea energetică a Republicii Moldova), aceeași UE i-a fluturat deja avertismentul pentru respectarea altei obligații asumate de către ticăloșii care ne-au condus. Stocarea de dioxid de carbon… Iar aici avem prima legătură dintre colonizarea țării cu migranții pe care va începe a-i scuipa UE din țările ei „alese”, și nu numai, și stocarea unei aberații fără precedent, CO2 -ul produs de alții, o legătură indusă de idioțenia extremă a idioților utili pentru aceiași alții… Pentru că o analogie nu poate fi ocolită: dacă în planul asumat prin pnrr de stocare a dioxidului de carbon, într-o proporție uriașă în raport cu ceea ce generăm noi, practic, obligându-ne să stocăm 20 la sută din totalul de CO2 al UE (pe care Bruxellsul l-a normat ca obligație de captare și depozitare), fiind responsabili (mai bine spus, eram, la acel moment al completării pnrr, când încă mai fumega câte un rest de industrie pe ici-colo) de nici doi la sută din aceste emisii, nu este greu de estimat cum stau lucrurile în cazul procentului asumat ca număr de migranți… Pe care acest guvern ticălos și l-a reasumat, deși, din momentul în care două state europene (Polonia și Ungaria) au respins planul de inserție a migranților, acesta trebuia revăzut. Și respins, de drept juridic comunitar, fiind, nu unul, ci, deja, două precedente…
Dar ticăloșii și-au luat arvunele pe seama punerii noastre sub un clopot ucigător…
Pentru că asta vor reprezenta depozitele de stocare a dioxidului de carbon. Distrugerea faunei, afectarea mediului, riscul de ucidere a populațiilor învecinate depozitelor. Și asta explică și felul în care aceiași guvernanți ticăloși, motivând primirea de bani europeni, acceptă distrugerea de situri ecologice și zone de protecție pentru construirea unor autostrăzi în loc să le retraseze… Și stau indiferenți și în fața calamității din zona Olteniei, deșertificarea, deși tehnologia a ajuns la un nivel la care zone, cu adevărat aride, au putut fi înverzite… Dar, Europa are nevoie de acest deșert în România pentru a-l folosi ca zonă de stocare a mizeriilor ei… Și nu doar a dioxidului de carbon, evident…
Și vom mai fi o vreme în UE, vânduți pe nimic de alți ticăloși, următori guvernanți… Pentru un kilowatt de energie, pe care noi nu vom mai avea unde să-l producem, fiind obligați să depozităm, la schimb, metri cubi de gaze toxice, de deșeuri, de reziduuri, și nu doar sanitar-biologice, precum cele îngropate de ani buni în pământurile noastre, ci poate chiar nucleare… Iar când ne vom fi „făcut” stocul de materiale și gaze periculoase, aceeași UE ne va scuipa ca pe o gumă alterată de prea lungul mestecat între colții colonizatorilor… Și nu vom rămâne doar cu banii neluați, neîncasați, suspendați înainte de a fi fost trimiși, nu doar cu depozitele pline de resturi periculoase, ci și sfârtecați de cei ce vor cere protejarea populațiilor lor (ca etnii) pe motiv că România și-a intoxicat pământurile… Cu Ungaria salivând „salvând” Ardealul de la crima de mediu a guvernanților, cu bulgarii deja molfăind și ei pe rost de recuperări, și ce tupeu vor începe a avea din momentul în care vor fi intrat în rândul statelor-elită, care au adoptat euro (pentru că nu întâmplător deja se prezintă zona euro ca elită a aleșilor)… Și nici măcar cu Marea Neagră alături, cum ne vuia în vremuri Iorga – să nu ne rătăcim de singurul nostru prieten, căci și acolo se va încetățeni un drept al altora…
Noi? Noi cu deșertul… Și nu doar la figurat…
