Alba Iulia este o locație cu un puternic caracter istoric și patriotic. Tot românul știe că aici se află fortificația bastionară, cunoscută drept Cetatea Alba Carolina, cea mai mare cetate din România, o mărturie a istoriei bogate a Transilvaniei și a întregii țări. În structura interioară a cetății se găsesc și ruinele castrului roman, construit de Legiunea A XIII-a Gemina acum 2000 de ani (Muzeul Principia). Tot aici se află și Catedrala Reîntregirii Neamului, cunoscută şi sub numele de „Catedrala Încoronării”, care este un monument istoric de importanţă naţională, simbol al reîntregirii României şi a Unirii. Mai avem Muzeul Național al Unirii, Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” (cea mai veche catedrală din țară, precum și cea mai lungă) și Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan, ridicat în onoarea celor trei eroi pe locul suplicului acestora. La toate acestea minunate putem să adăugăm acum noua descoperire arheologică și istorică: celebra poartă pe care a intrat în triumf Mihai Viteazu, în Cetatea Medievală, la 1 noiembrie 1599. Descoperirea istorică a fost făcută de arheologii Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, conduși de arheologa Anca Timofan. Mai mult de atât, sub vestigiile arheologice ale porții medievale a fost descoperită și poarta principală a castrului roman existent aici acum 2000 de ani, construită de Legiunea A XIII-a Gemina. Descoperirile arheologice au fost făcute pe partea Bastionului Capistrano, în zona estică a Cetății. Mai exact au fost descoperite ruinele porții medievale „Sf. Gheorghe” („aducătorul de biruință”), construită peste poarta principală a castrului roman (Porta Praetoria) a legiunii a XIII-a Gemina. Descoperirea confirmă o continuitate strategică și edilitară de-a lungul a două milenii în același punct-cheie al fortificațiilor.
Construcția a fost descoperită la trei metri adâncime, aproape de Poarta a Treia a cetății, în interior, la distanță de aproximativ 50 de metri de zidul actual. Anca Timofan, arheolog Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia: „Era o poartă fortificată, cu barbacană circulară, o avem încă în picioare în 1711. Apoi o dată cu construirea cetății începe practic demolarea porții.” Ridicarea Cetății Alba Carolina a început în 1715, iar poarta a fost pusă la pământ treptat. Gabriel Rustoiu, director Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia: „Ne propunem în viitor să continuăm săpăturile și de ce nu la un moment dat să o punem în valoare.” În cele trei secțiuni arheologice deschise pe bastion au fost descoperite construcții aparținând epocii romane (castrul legiunii a XIII-a Gemina, sec. II-III d.Hr.), perioadei medievale timpurii (sec. IX-XII), perioadei Principatului Transilvaniei (sec. XVI-XVII) și stăpânirii habsburgice (sec. XVIII-XIX). În partea inferioară a bastionului, a fost descoperit un segment din zidul estic al palestrei castrului roman – un mare edificiu patrulater cu o curte interioară înconjurată de colonade monumentale, unde se antrenau soldații legiunii. Zidul roman a fost suprapus de zidul curtinei estice a cetății medievale. În partea de sus a bastionului a fost descoperită structura nordică a complexului porții fortificate „Sf. Gheorghe”, amplasată în exteriorul curtinei. Aflați la trei metri adâncime de la nivelul actual de călcare, zidul lateral și pilonii culoarului dintre barbacana circulară și turnul intrării în cetate sunt construite din cărămizi și fragmente de calcar, utilizându-se un mortar de bună calitate.
Cu această ocazie s-a constatat arheologic că Poarta „Sf.Gheorghe” se suprapune și utilizează poarta de est romană – „Porta praetorian”. Astfel, la o adâncime de aproximativ 4 m a fost descoperit turnul de nord al porții romane, ale cărui ziduri erau construite în tehnica „opus quadratum”, din blocuri mari de calcar fasonate, legate cu mortar. Originea romană a porții medievale de răsărit a fost remarcată de călătorii străini din sec. al XVII-lea, care amintesc prezența unui mare relief pe care era figurată lupoaica alăptându-i pe Romulus şi Remus, aplicat pe fațadă. Cercetările noastre au clarificat și un alt aspect important: zidul incintei estice a castrului se află la cca. 20 de metri în exterior față de cel al fortificației medievale, demonstrându-se că, pe latura de est, acestea nu se suprapuneau. Am putut observa stratigrafic demolarea sistematică a structurilor de zidărie medievale întreprinsă de autoritățile austriece pentru a demara lucrările de construcție a Cetății Alba Carolina începând cu anul 1715. De asemenea, a fost descoperită și o parte din clădirea mănăstirii franciscane, construită pe bastionul Capistrano între 1725–1742. După asediul din 1849, biserica și claustrul au fost dezafectate de autoritățile militare. De la arhitectul italian Giovanni Morando Visconti ne-a rămas cel mai relevant plan (1711) al cetății din sec. XVII – începutul sec. al XVIII-lea, respectiv al Porții Sf. Gheorghe (Porta di St.Giorgio) cu barbacana ei circulară. Această intrare fortificată apare și pe harta din 1687 (Pianta d’Alba Iulia) ca „Porta capituli”, precum și în planul inițial al Cetății Alba Carolina întocmit de Visconti în 1714, aprobat și semnat de prințul Eugeniu de Savoia. „Poarta Sf. Gheorghe” are o puternică încărcătură simbolică în istoria națională, fiind imortalizată în numeroase opere de artă (Constantin Lecca, Sava Henția, Stoica Dumitrescu) ca locul intrării triumfale a lui Mihai Viteazul în Cetatea Bălgradului (Alba Iulia) la 1 noiembrie 1599. Echipa cercetătorilor ce au făcut această descoperire: dr. Anca Timofan (responsabil științific), dr. Anca-Daniela Matiș (arheologie), Teodor Muntean (documentare fotogrammetrică), Cosmin Vesa (topografie arheologică), dr. Dan Anghel, dr. Sidonia Olea, Sorin Șerban, Valentin Deleanu, Radu-Andrei Sebeni (restaurare artefacte), Dana Zudor, dr. Monica Druță (conservare), Iosif Năcreală, Gheorghe Pâclișan, Cosmin Tomotaș, Florea Ciprian, Florea Lucrețiu (echipa de săpătură), Ciprian Badea (Facultatea de Istorie – Universitatea București). Mulțumiri dr. Florin Bogdan care a pus la dispoziție hărți scanate recent în Arhivele de Stat ale Austriei (Österreichisches Staatsarchiv). Poate prin reconstituirea acestei porți monumentale pe unde și-a făcut intrarea triumfală domnitorul Mihai Viteazul acum 426 de ani, la trei zile după bătălia de la Șelimbăr, vom aduce un plus de valorizare istorică și turistică minunatului municipiu Alba Iulia. (G.V.G.)
