Peștera Câmpenească este una dintre primele peșteri din România descrise în literatura turistico – geografică europeană. Descrierea a fost realizată de profesorul si exploratorul vienez Adolf Schmidl în cartea sa „Das Bihar Gebirge (Muntii Bihorului) an der Grenze von Ungarn und Siebenburgen”, publicată în anul 1863. Acesta descrie portalul impresionant și cascada, afirmând despre ea că ar fi una din cele mai spectaculoase cascade din Europa. Întradevăr, cursul de apă care traversează satul Izbuc intră în subteran prin portalul de 20 metri înălțime al peșterii și se pierde în subteran printr-o cascadă spectaculoasă de peste 35 metri. Peștera Câmpenească este cea mai importantă și mai spectaculoasă peștera din masivul Codru Moma (platoul Carstic Vașcău din județul Bihor). Acești munți sunt amplasați în partea vestică a Munților Apuseni, fiind izolați de Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului, prin Depresiunea Beiușului. Suprafața ocupată de acești munți este de 1200 km2. Munții Codrul Moma sunt împărțiți în treisectoare morfologice. Din punct de vedere carstic, sectorul platoului Vașcău este cel mai interesant. Ocupă o suprafață de 90 km2. Relieful exocarstic al acestui platou este alcătuit din doline, uvale și câmpuri de lapiezuri. Datorită alcătuirii geologice, din roci calcaroase, pe întreg platoul Vașcău nu există aproape nicio apă curgătoare. Excepția o reprezintă râul permanent care curge în lungul depresiunii Țarina (de la nord la sud) și care este captat ulterior de Peștera. Peștera Câmpenească se găsește în partea estică a depresiunii în formă de bazin închis denumită Țarina, care se întinde între satele Câmp și Izbuc, la altitudinea de 395m. La peşteră se ajunge din şoseaua Vaşcau-Deva (D.N. 76), care trebuie părăsită în comuna Cărpineț. Se urmează drumul care trece culmea şi coboară în satul Izbuc-Ponoarele. De aici se coteşte la dreapta (nord) şi se intră pe drumul comunal, ce trece nu departe de gura peşterii. Daca vizitați peștera puteți lăsa mașina lângă drum, la circa 150 metri de cavitate. Peștera reprezintă insurgența pârâului Țarina, cu un curs de apă cu o lungime de zece kilometri. Cascada de 35 metri a fost considerată pentru mult timp ca fiind cea mai mare din endocarstul Munților Apuseni.
După 1990, odată cu explorarea mai multor peșteri, au fost găsite cascade subterane cu o înălțime mai mare decât cea din Peștera. Astfel amintim cascada din Peștera Micula și cascada din Peștera Valea Rea. Situată între pădurile Curpiniș (N-V) si Fața Dealului (N-NE), la cca. 100-150 m de ultima casă din Izbuc și la 3,5 km de orașul Vașcău, Peștera Câmpenească devine vizibilă datorită portalului de 20 metri. fiind săpată în calcare triasice. Impresionanta gură a peșterii a fost descrisă de A. Schmidl în 1863. În anul 1866, apare un studiu hidrogeologic al Muntilor Codru-Moma realizat de E. Kery. Ulterior, în anul 1901 geologul S. Mihutia a făcut probabil prima colorare hidrologică din România aici, în platoul Vașcău. Folosind praf de cărbune, acesta a demonstrat legătura subterană dintre Peștera Câmpenească și izbucul Boiu, care se găsește în apropierea centrului localității Vașcău. În urma acestor colorări s-a constatat că cei 1.700m (distanța aeriană între cele două cavități) și cei 106m (diferența de nivel între cele două puncte) au fost parcurse în patru ore. Prima explorare în subteran a fost efectuată în 1968 de către I. Viehmann, T. Rusu, M. Șerban și M. Alb, membri ai Institutului de Speologie „Emil Racoviță” din Cluj. În această perioadă se topografiază tronsonul galeriei active, până la sifonul terminal. Lungimea galeriilor topografiate însumează la acea dată 534m. În anul 1975 „Clubul de Speologie Speodava Ștei” și „Liliacul Arad” reiau explorarea peșterii. Între anii 1976-1979 se descoperă galeriile superioare, fosile ale rețelei. Topografierea peșterii va fi făcută ulterior de către membrii celor două cluburi. În urma topografierii s-a constatat că peștera Câmpenească are 1.636m lungime și o diferență de nivel de 68 metri.
Apele Văii Pamparului, după ce vin de la Călugări și străbat satul Izbuc, cotesc brusc și se prăvălesc de la o înălțime de peste 35 metri spre imensa gură a peșterii, fiind parcă înghițite de aceasta. După ce străbat o distanță de doi kilometri prin peșteră, apele Pamparului ies la lumina zilei la Vașcău, la o distanță de 500 metri de oraș, formând un „izbuc” puternic numit Izvorul Boiu. Colorarea hidrologică a fost refăcută și în anul 1978 de geologul Iancu Orășeanu, aceeași distanță între puncte fiind parcursă în zece ore. În a doua situație debitul apei era mai mic influențând astfel viteza de curgere. Ca acces, pestera are în present trei intrări descoperite, cu poziții diferite. Intrarea principală a peşterii (altitudine 395m) se prezintă sub forma unui portal de 20 metri înălţime şi zece metri lăţime sub care se află, chiar la buză, o ruptură verticală de 35 metri adâncime. Verticala este parțial surplombantă, peste ea curgând apa pârâului, formând astfel o mare cascadă. În stânga portalului, la altitudinea de 415 metri se găsește o intrare secundară, în formă de aven (puț vertical). După un puț de zece metri adâncime și niște galerii scurte, meandrate, se poate face legătura cu intrarea principală. La vizitarea peșterii, pentru a evita cascada de 35 metri, se coboară pe coardă pe langă ea, până la marginea marmitei cu apă de la baza cascadei. De la această marmită începe partea orizontală a peşterii. Cursul de apă străbate la început o sală alungită, de 20 metri lungime, foarte înaltă, dar a cărei înălţime scade brusc la șase metri, rămânând aproape constantă în toată galeria peşterii. Lățimea acestei galerii este în medie de paru metri, dar în coturile numeroase pe care le face sau în locul în care intersectată diaclaze, lățimea creşte la zece metri.
Deşi peştera este activă, în porţiunea incipientă se găsesc stalactite şi câteva draperii spectaculoase, situate în boltă sau perete. A doua parte a peşterii are un caracter ceva mai pronunţat de tunel de presiune. Pe alocuri apar nivele de aluviuni şi de materiale aduse de apă, care arată că nivelul apei creşte la viituri până la o înălțime de 3,5 metri. Peştera se termină cu un lac, format de coborârea bruscă a tavanului de la șapte metri până la oglinda apei. Mai departe, galeria este impenetrabilă pentru om, secțiunea galeriei fiind prea mica. Doar apa își continuă cursul, ieșind din nou la lumină în Izbucul Boiu. Putem conchide faptul că avem în față sistemul hidrologic format din Peștera Câmpenească și Izbucul Boiu. Galeria activă a peșterii are o pantă minimă de curgere, în cei 400 metri ai săi, coborând o diferență de nivel de doar opt metri. Peștera Câmpenească are patru nivele de eroziune, repartiția fiind următoarea: Nivelul I – activ (465m), Nivelul II – 335m, Nivelul III – 441m, Nivelul IV – 395m. În perioada explorărilor, într-o iarnă când apele erau foarte mici, Clubul Speo Lipova au forțat galeria sifonului vechi, înaintând 800m. Galeria a rămas însă netopografiată. Temperatura în peșteră este de aproximativ 16 grade C, iar a apei de 17 grade C. Peștera Câmpenească mai este cunoscută din păcate și datorită munților de gunoaie pe care încă le mai adăpostește, acest fapt datorându-se locuitorilor din zonă care se pare că o consideră o groapă de gunoi. La sfârșitul anului 2008 a avut loc o amplă acțiune de curățare a acestei peșteri cu prilejul căreia au fost scoase aproximativ zece la sută din gunoaie. Sperăm în ecologizarea zonei cât mai curând, spre a putea bucura cât mai mulți speo-turiști.
Un exercițiu de salvare cu tehnologie de vârf a avut loc în luna mai 2025 în această peșteră, când s-a putut vedea cum au reușit speologii să ajute o victimă aflată în subteran. Speologii din Bihor au testat cu succes un sistem de comunicație prin fibră optică, astfel, ei putând să fie ghidați de la distanță de medici, prin apel video. Turiștii care se accidentează atunci când explorează peșterile vor putea primi ajutor de specialitate chiar în subteran. Testarea noului sistem, care folosește tehnologie de vârf, a avut loc în cadrul exercițiului regional Salvaspeo. Echipele au coborât în peștera Câmpeneasca din Bihor, la peste 60 de metri adâncime. Lucian Frențiu, coordonatorul exercițiului de salvare, ne-a spus: „Noi am reușit, în premieră pentru România, să ducem, să montăm în subteran și fibră optică. Ceea ce le-a permis medicilor și echipei ASV, care se afla cu victima, să transmită date în timp real despre starea victimei.”Acest lucru va ajuta la salvarea victimei, spun specialiștii. Irina Gheban, medic salvator în misiune: „Medicul, care este de partea cealaltă a calculatorului, poate să vadă inclusiv cum arată victima. Îi coordonează pe colegii salvatori, poate să le dea indicații vizavi și de evacuare.” Dr. Beres Zsolt, UPU Oradea: „Eram la spital, în fața calculatorului și vedeam, auzeam exact ce se întâmplă acolo. Plus, funcțiile vitale ale pacientului îmi apăreau pe monitor. Poate fi vital câteodată.„După toate indicațiile primite, a început evacuarea din peșteră, o misiune dificilă și de durată. Adina Vietorisz-Micula, consilier tehnic Salvamont-Salvaspeo Bihor: „Pentru a evacua targa, a trebuit să echipăm peștera cu mai multe sisteme de contragreutate și mai multe palane – sisteme de extragere a tărgii și asigurare a acesteia.”
După mai bine de o oră, victima a ajuns, în siguranță, la suprafață. La exercițiul de salvare au participat 52 de speologi și patru medici de urgență. Ca rezervația naturală sistemul hidrologic din Peștera Câmpenească și Izbucul Boiu, este inclus pe lista ariilor protejate de interes național ca și rezervație speologică. Suprafața ariei protejate este de 1 hectar. Din punctul de vedere a clasificării făcute de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, categoria de importanță a sitului este de grad III. Din punct de vedere biospeologic fauna este reprezentata prin izopodul troglobiont „Biharoniscus Racovitzai”. S-a constat de asemenea existenta unei colonii de lilieci. Echipament necesar pentru parcurgere: se poate intra în peșteră doar cu: cască echipată cu sistem de iluminare, salopetă, cizme, ham, coborâtor, blocatoare, coardă și amaraje. Peștera este echipată cu șpițuri. Va trebui să aveți la voi și plăcuțe cu șurub + verigi sau carabiniere. Fiind o peșteră cu pasaje verticale, încă de la intrare trebuie să știți să parcurgeți aceste pasaje folosind tehnica de coardă specifică mediului speologic. Momentan peștera nu este închisă, accesul fiind liber dacă se respectă procedura de acces în peșterile din România. Va trebui să obțineți aviz de la Comisia Patrimoniu Speologic și de la Serviciul Județean Salvamont Salvaspeo Bihor.
