Ne uităm în jur și vedem o singură stare: cea de frică. Toată lumea e nemulțumită, revoltată, furioasă de-a dreptul. Și totuși, lumea tace! Stai și te întrebi de ce? Ce au de pierdut în situația în care deja au pierdut. Unii au pierdut oameni dragi în saci negri, alții au pierdut sănătatea, alții au pierdut afaceri, alții au pierdut locuri de muncă, per total fiecare a ieșit din războiul hibrid dus de stat împotriva oamenilor cu daune. De tot felul. Nici nu mai contează ce! Oamenii cu creier și curajul de a-și spune ferm opinia, în general sunt în situația de a-și pierde reputația. Pentru că așa vor ei. Ei care sunt „statul”. În speță, acela paralel. Mafiot, pe bună dreptate. Expus din 2020 încoace. Oameni cu o opinie asumată care au fost puși la zid. De „specialiștii și autoritățile oficiale” prin instituțiile subordonate puterii. Să spunem lucrurilor pe nume. Le știm toți, le vedem toți, le simțim toți, le trăim toți. Mai nou, execuția publică a medicilor Flavia Grosan și Adrian Cacovean este aplaudată cu surle și trâmbițe în „presa liberă”! Liberă de orice responsabilitate față de cei cărora se adresează. Ei pot spune și face orice. Restul trebuie să creadă și eventual să aplaude ce spun haznalele. De orice fel ar fi ele: hazna scrisă sau vorbită. Nici nu mai are importanță. Indivizii sunt aceeași.
De ce tăcere? De ce execuții?
Pentru că și lor, celor de la putere le este teamă. Și cu siguranță vă pregătesc pentru o altă plandemonie. Și atunci trebuie închise gurile celor care știu ce spun. Profesioniștilor, în general. Celor ce au curaj, în special. Altfel nu se poate explica mizeria aruncată cu noile „cazuri grave”! Vine altă tulpină! Frică să fie!
Se termină cu mizeria din ukri! Asta este certitudine. Există o fotografie care va face istorie: Rubio privindu-l din spate pe zdrele. Privirea lui Rubio spune tot. Fotografia în sine, ca o clipă furată pentru eternitate, vorbește cât o mie de discursuri. Omul care a făcut-o merită o pagină în istorie. Te uiți la Rubio și vezi într-o singură imagine afișat tot viitorul acestui nebun numit Zdrele. Nu e nevoie să știi nimic din politică. Este suficient să analizezi fotografia. Ca să intuiești ce urmează. O să fie bine! Pentru toți. Zic unii. Pentru noi? De ce vă este frică? De ce tăceți și vorbiți în șoaptă despre ce ni se întâmplă tuturor?! Nu înțeleg până unde va ajunge tăcerea? Aveți ceva de pierdut? Deja ați pierdut tot! Doar că nu se vede. Încă. Ați pierdut dreptul la opinie. De aici pleacă restul. O dată ce nu mai există curaj, s-a pierdut războiul. De orice fel ar fi el. Nici nu mai are importanță. Există riscuri? Întotdeauna! Și într-o confruntare de idei sunt riscuri, darămite într-o luptă cu sistemul! Oricum ați pierdut tot! Până în primăvară nu vom mai avea nimic. Probabil o să fim fericiți! Ca să se împlinească „scriptura după Harari”, nu?! Sau după Soroș. Sau după ur.sula. sau după cucoana aia din partidul de buzunar al lui cioloș cu directivele serviciului secret extern al Franței care conduce România la ora actuală prin cei doi exponenți ai progresiștilor sadea. Unul Nicușor și celălalt Bolojean. Niște instrumente în slujba lui Macron și a globaliștilor.
De ce vă este teamă? Că o să vă pierdeți locurile de muncă? Că o să vă pierdeți statul social? Că o să vă pierdeți reputația? Că o să vă pierdeți salariul? Că o să puneți în pericol viitorul copiilor? Sau că o să vă pierdeți mașinile și proprietățile? Sunt deja pierdute pe termen lung. Tăcerea asumată va duce exact la aceste consecințe. Nu poate veni nimic altceva în urma tăcerii. Nimic bun! Când oamenii care au curajul opiniei sunt puși la zid, următorii veți fi cu siguranță restul. În acele momente nu va mai avea cine să vorbească. Pentru voi! Să nu uitați asta! Istoria se repetă. De ce vă este frică? Este suficient să priviți în urmă. Te uiți la Sfinx și te privesc din locul lui 2000 de ani de istorie. Te uiți la Putna și simți că acolo e Vodă. Îl simți! Te uiți la pictura de pe Voroneț și vezi Judecata de apoi, în albastrul unic existent în lume. Te uiți la Sarmizegetuza și-ți vezi înaintașii. Demni! Citești despre Aiud, Gherla și Pitești și vezi cum unii au ajuns sfinți. Toți au vorbit! Sau au Cuvântat! Unul nu a tăcut. Pentru că au învins Frica. Credința lor a fost îndeajuns să-i transforme în eroi. Ai unui neam. Credeți că lor nu le-a fost teamă? Sunt convinsă că da! Doar că ei au înțeles un lucru! Poate cel mai important! Ceva ce te face să mergi mai departe în picioare și nu să te târăști în genunchi. Și să fii Biruitor!
Ei, înaintașii noștri au știut că atunci când moartea ajunge să-ți fie cea mai bună și loială prietenă, ai câștigat. Totul! Lor le datorăm să nu lăsăm ca frica să conducă neamul. Și mai ales să luam atitudine. Să avem curaj! Abia atunci nu ne va mai fi rușine! Nouă de noi! Atunci când ne privim în oglindă. Putem fugi oriunde în lumea asta mare. Doar că niciodată nu putem fugi de noi! În orice colț de lume am ajunge, lașitatea și lipsa de loialitate ne va urma. Adică, întotdeauna ne vom lua cu noi pe noi! Fiecare pe el și pe noi toți! Curajul este una din cele mai puternice arme nevăzute ale omului. Unul lângă altul și toți dimpreună! Să nu vă fie frică! Fiți Vii și totul vine de la sine! „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.”
