Actrița de cinema și biofiziciana Florentina Mosora, sau Florentina Ioana Mosora, s-a născut la 7 ianuarie 1940, în Cluj Napoca și a plecat către cer prea devreme, la 2 februarie 1996, în Liège, Valonia, Belgia. De la o vârstă fragedă, a fost conștientă de talentul său și de frumusețea deosebită care o caracteriza. Cu ochii verzi și părul șaten, tânăra a reușit să capteze atenția regizorilor, iar la doar 19 ani a debutat în cinematografie. A apărut în patru filme remarcabile, care au consacrat-o în lumea artistică românească: „Băieții noștri” (1960 – —rol Irina Ionescu, sora fotbalistului Mircea Popa, repartizată ca profesoară de educație fizică la școala combinatului), „Post restant” (1962 – rol: Liliana Serafim, expeditoarea scrisorii), „Sub cupola albastră”(1962), „Dragoste la zero grade”(1964 – rol: Oana, fostă strungăriță, studentă la Politehnică; aici joacă cu marele actor Iurie Darie). Deși cariera sa în actorie părea să prindă avânt, Florentina nu a fost niciodată atrasă doar de strălucirea ecranului. Conștientă că talentul său în fața camerei era doar o fărâmă din ceea ce putea realiza în viață, tânăra actriță a ales să își urmeze vocația în alt domeniu. Florentina Mosora nu a lăsat cariera cinematografică să o definească pe deplin. Deși mulți ar fi considerat că viitorul său ar fi fost asigurat în industria filmului, Florentina avea o chemare mult mai puternică – știința. A început să studieze chimia la Universitatea din Cluj și, în 1961, a obținut licența în chimie. Însă, ambițiile sale nu s-au oprit aici.
În 1967, Florentina și-a obținut licența în fizică nucleară, un domeniu extrem de sofisticat și complex. Ca și activitate științifică, în perioada 1965-1970, a lucrat ca asistentă a profesorului Vasile V. Vasilescu, neurofiziolog biofizician, la Laboratorul de Biofizică al Facultății de Medicină din București (IMFB), unde a obținut doctoratul cu numitul profesor, ca șef de doctorat în neurofiziologie biofizică. Denumirea tezei fiind Aspecte biofizice ale problemei apei și ionilor de clor în apă. A predat în laborator pe teme legate de propagarea impulsului nervos și de asemenea a predat cursuri de rezonanță, atât de RES cât și de RMN, cu aplicații în biofizică, pentru studenții de la secția de biofizică. Biofiziciană (licențiată în fizică, specialitatea biofizică), lector la Facultatea de Biologie a Universității București din anul 1972, specialistă în biofizică medicală, doctor în științe (neurofiziologie biofizică), hotărâtă să-și urmeze calea în știință, Florentina a plecat în Belgia, unde și-a echivalat diplomele obținute în România și a început să lucreze într-un domeniu complet nou pentru ea. Specializarea sa în fizică nucleară nu a fost o alegere întâmplătoare, având în vedere că Florentina fusese fascinată de domeniul științific încă din perioada liceului. În 1972, Florentina s-a mutat la Universitatea din Liège, Belgia, unde a continuat să își construiască o carieră de succes în știință. A lucrat intens în domeniul cercetării utilizării izotopilor stabili în medicină și, în 1974, a devenit conferențiar universitar, obținând titlul de profesor în 1988. Specialitatea sa era Fizica biologică – Biochimie, domeniu în care a realizat contribuții semnificative, având în vedere faptul că Florentina a avut și un interes profund pentru oceanografie.
Datorită dedicării sale remarcabile, Florentina a devenit membră a numeroaselor societăți științifice internaționale, cum ar fi Societatea Română de Fiziologie, Societatea Belgiană de Biofizică și multe altele. A fost implicată în organizarea unui seminar NATO privind biomecanica proceselor de transport și a fost unul dintre cei trei oameni de știință care au jucat un rol central în acest eveniment de mare importanță. Florentina Mosora a fost, de asemenea, o personalitate apreciată la nivel mondial, fiind invitată la numeroase congrese internaționale și întâlniri științifice, unde a prezentat lucrările sale valoroase. A primit o serie de distincții pentru activitatea sa științifică, printre care Premiul Agathon De Potter de la Academia Regală a Belgiei „pentru contribuții la analize diagnostice medicale ne-invazive prin spectrometrie de masă cu carbon-13” ale zahărului în sânge și pentru studiul și tratamentul diabetului zaharat și ordinul „Officier de l’Ordre de Leupold II” în 1981.
În 1992, Florentina a fost distinsă cu titlul de „Commandeur de l’Ordre de la Couronne”, o onoare importantă care a reflectat aprecierea pentru realizările sale remarcabile în domeniul științei. Pe lângă recunoașterea academică, Florentina a fost și un lider în cercetarea marină și oceanografică, devenind președinte al Institutului de Cercetări Marine și Interacțiunii Aer-Mare, dar și vicepreședinte al societății franceze „Izotopi stabili”. De asemenea, a fost membră a Consiliului Științific al stațiunii de cercetări submarine și oceanografice al Universității din Liège. Din păcate, viața Florentinei Mosora a fost curmată prematur. În 1996, la vârsta de 56 de ani, aceasta a decedat în Belgia, răpusă de o boală necruțătoare. Cu toate acestea, moștenirea sa științifică continuă să trăiască prin cercetările și lucrările pe care le-a lăsat în urmă. Florentina Mosora a reușit să combine talentul artistic cu o minte științifică remarcabilă, alegând să urmeze un drum pe care puțini ar fi avut curajul să-l parcurgă. Astfel, Florentina a demonstrat lumii că frumusețea și știința nu sunt nici pe departe opuse, ci pot coexista într-un mod uimitor, deschizând astfel noi orizonturi pentru tinerii care doresc să combine arta cu cunoașterea științifică. Regizoarea Cleopatra Lorințiu, spre a păstra frumoasă amintirea acestei actrițe talentate și om de știință recunoscut, a realizat în memoria ei filmul documentar Jarul memoriei (1996).
