După tragedia de la Spitalul Pantelimon în care unii medici au ajuns să omoare oameni, în loc să le salveze viața, vreau să cred că România mai are o șansă la normalitate! Parchetul de pe lângă Tribunalul București anchetează 17 decese înregistrate în perioada 4-7 aprilie 2024 la secția de Terapie Intensivă de la Spitalul Pantelimon. Doi medici de la Secţia ATI a Spitalului Pantelimon au fost plasaţi în arest preventiv pentru 30 de zile sub acuzaţia de omor calificat cu premeditare. Stenogramele din dosarul morților suspecte de la Spitalul Pantelimon cutremură mintea și sufletul, cu atât mai mult cu cât arată indiferența față de viață unui om și modul de operare al unor medici, unul cunoscut drept „Doamna cu coasa”, care trebuie să facă obiectul expertizei psihiatrice! Halucinantă, pentru un stat de drept cum se pretinde a fi România, este și atitudinea autorităților, în special a Ministerului Sănătății, față de directoarea de îngrijiri, care a dezvăluit posibila ucidere a celor 17 pacienți de la Pantelimon.
După începerea anchetei la Spitalul Pantelimon, directoarea a fost concediată! Cine a încercat să mușamalizeze crimele din spitalul Pantelimon? Potrivit „Open Sources”, decizia concedierii a fost luată de comisia din spitalul Pantelimon „care a constatat că nu mai venea la serviciu și și-ar fi prelungit concediile medicale și de odihnă”. Întrebarea devine legitimă ținând seama și de un fragment dintr-o stenogramă prezentată de media: „Ce să ancheteze mă, că ăștia la noi deja, toți sunt la muncă, șefii, să mușamalizeze foile, ce să ancheteze?”…
În timp ce oameni nevinovați se zbat între viață și moarte, unii fiind uciși în spitale, cred că este vremea să înțelegem că schimbarea ține de noi! După nenumărate tragedii, „domnii” politicieni, miniștrii, trebuie să plece acasă și să își vadă de afacerile oneroase! Dacă în urmă cu ceva vreme, rugam să fie coborât tricolorul în bernă și să fie decretată o zi de doliu național pentru zece părinți arși de vii în spitalul „Matei Balș”, în timp ce autoritățile se felicitau pentru intervenții „prompte”, urletul de durere ale unei fiice care își plângea mama în curtea spitalului Pantelimon trebuie să ne trezească la realitate, dacă nu este deja prea târziu! Ce se mai poate face? Fără să îndemn la atitudini neconforme cu respectul față de Lege, cine își mai aduce aminte de Colectiv – un cuvânt care trebuie să-i ardă pe toți cei vinovați de moartea și de chinul tinerilor? Cine își mai aduce aminte de îngerașii de la Maternitatea Giulești? Dar de părinții arși de vii la ATI Piatra Neamț, la spitalul din Ploiești și mai nou de părinții uciși de incompetenta și de nepăsarea celor de la Ploiești? Puterea aleargă, guvernele se schimbă, dar promiscuitatea socială ne înconjoară! Nu cumva pleacă ai lor și vin tot ai lor?
România normală? Ce mai înseamnă viața unui om, în condițiile în care doctorii încalcă „Jurământul lui Hipocrate” și se fac frate cu dracul într-un dureros dans al morții? În România se moare de foame, dar sunt și excepții! Cât câștigă un medic în România? Dar o asistentă medicală? Cât câștigă un om simplu, cu visul de a avea o casă, spulberat de datorii, un vânzător? Câți medici de la spitalul Pantelimon, dar și din alte unități, inclusiv din conducerea ministerului sunt deja milionari în euro? În condițiile în care un om de bună credință a ajuns plătitor de taxe, cu un salariu sau cu o pensie de mizerie comparativ cu prețurile umflate de la o zi la alta, cine poate să explice sutele de mii de dolari cu titlul de „șpagă” aflați în biroul unui medic? Potrivit „Open Sources”, salariul unui medic sare de 20.000 lei, iar al unei asistente se apropie de 8000 lei… Deși medicii fac parte din categoria celor plătiți cu salarii mari în România, cum este posibil ca unii medici să ceară unui bolnav de cancer 10.000 lei pentru operație?
Fără să generalizăm, știut fiind că există și medici onești, cu frică de Dumnezeu, salariile amintite înseamnă prețul plătit pentru „crima” unor călăi cu față umană? Cât costă viața unui om? În urmă cu ceva timp, după incendiul din Spitalul „Matei Balș”, în care oameni nevinovați, părinți, frați și surori au ars de vii, un „ales”, fixat în cuie pe tronul vremelnicei puteri, declara că „din fericire au murit numai zece oameni!” Iertat să fiu! Dar ce ar fi spus „alesul” dacă printre cei arși de vii s-ar fi aflat și mama sa? Cine afirma, în timpul Covid 19, că „dacă numărul morților și al îmbolnăviților scade, atunci trebuie să îl creștem”?! Nu cumva am intrat mult prea repede în curba uitării a lui Ebbinghaus și ne-am obișnuit să trăim în bezna propriei neputințe, gândindu-ne numai la „mărgele colorate”? În istoria faptelor imediate, nesimțirea, reaua credință, batjocura față de durere și dezinteresul față de problemele reale ale românilor sunt zgâriate tot mai des de analfabeții funcționali pe tabla puterii!
În condițiile în care România este o țară deja vândută, cu o datorie externă de peste 200 miliarde euro, iar conducătorii se află într-un nesfârșit concediu prin locuri exotice, care va fi viitorul nostru? Apropiatele alegeri parlamentare și prezidențiale obligă la reflecții! Pe cine alegem? Fără să îndemnăm la atitudini neconforme cu respectul față de Lege, reiterarea informațiilor obligă la aducere aminte! Dosare penale, figuri crispate, aleși „reabilitați” politic, în condițiile în care tragedia oamenilor în vârstă, bunicii și părinții abandonați în căminele de bătrâni, numite „căminele groazei”, își pune amprenta pe întreaga Românie! Atitudini de revoltă, părinți, frați și copii uciși în spitale, interese greu de deslușit într-o lume în care banul rămâne „ochiul dracului”, dar și „cheia succesului”, precum și speranțe spulberate cu minciuni sau amăgiri vândute la kilogram , toate obosesc viața românilor! Să fie interesele de gașcă mai puternice decât interesul național? De la promisiuni desprinse, unele, din „Poveștile lui Petre Ispirescu”, cu privire la construirea unui metrou care să ajungă la satele din jurul Bucureștiului, construirea unor spitale peste noapte, a unui aeroport la sud de București, achiziționarea a 250 de tramvaie noi, construirea de locuințe ecologice, construirea unui port în București și croaziere pe Dunăre București – Budapesta – Viena, până la fumigene mediatică aruncată în piață, cu privire la un primar, candidat pentru un nou mandat, „descoperit” colaborator al securității în anii studenției, candidații se împiedică în cuvinte! Cine răspunde pentru promiscuitatea sociala și pentru corupția care ne înconjoară?
Cine va conduce România în următorii patru ani? Realitatea zguduie! Eroii sunt alungați din cărțile de istorie! Părinții cad victimă unor criminali cu față umana! De ce nu am învățat nimic din suferința celor plecați dintre noi? Indiferența, ignoranța, „setea de sânge pe pereți” nu au fost niciodată specifice românilor! Performanța tranziției? Guvernele s-au ținut și se țin agățate de scaunul puterii, într-un joc de popice, ministeriabilii uitând că au o datorie sfântă față de Țară, dar, în schimb, înmulțindu-și averile în afacerile cu statul! „Cine își dorește să fie cel mai bogat din cimitir”? Realitatea obligă la răspunsuri! Declarația fiicei unui părinte decedat în spitalul din Pantelimon este înfiorătoare pentru mintea unui om normal: „Tata era legat de mâini și de picioare. Îi curgea sângele din mâini. Tatăl meu țipa de pe patul de spital: „Luați-mă acasă că m-au omorât astea. Luați-mă de aici că mă omoară”. Când ne-am dus și am intrat înăuntru el avea gura spartă”. Aude cineva sau tăcerea se va așterne din nou peste chinul pacienților, așa cum s-a întâmplat la Colectiv, la ATI Piatra Neamț, la ATI Matei Balș, la Spitalul din Constanta și la Spitalul din Ploiești?
România încotro?…
