Arhive autor: Mihai Ogrinji

Stepă bz stepă…

Dacă ești prost, stai acasă, așa te îndeamnă o zicere românească. Rușii, în mod sigur, cu toată cultura lor panslavistă… mesianică, nu dețin, fie și ca parafrazare, această avertizare de bun simț. Asta și fiindcă, în mod tradițional, ei nici


O batjocură a istoriei noastre…

Prin veacuri, Bucureștiul a fost generos cu toți cei care i-au trecut pragul, fie pentru câteva zile, fie pentru a se așeza cu traiul în vatra lui. C-au fost sărmani sau cu ștaif, aventurieri, borfași ori medici, rătăcitori, escroci ori


Constantin Tănase: „Davai ceas, davai moșie…”

„Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător…” Sunt vorbele lui Marin Preda care, din păcate, a avut sfârșitul pe care l-a avut. Dar nu toți oamenii, de odinioară, se speriau atât de teribil de cursul


In memoriam: Gheorghe Vătafu, un mare maestru în arta culinară

Discret și blând, cum a fost toată viața, Gheorghe Vătafu, marele nostru maestru în arta culinară, ne-a părăsit zilele trecute, după o perioadă care nu i-a fost, sufletește vorbind, dintre cele mai prielnice. Retras de mai mulți ani la Livadea-Vărbilău


Recviem pentru un brad:

Nu trebuie să fii neapărat mare iubitor de munte ca, din când în când măcar, să-ți amintești de „Poveștile de la bradul strâmb” (M. Sadoveanu) sau de tragica premoniție a lui N. Iorga, prefigurată în poezia „Brad bătrân”. Nu mai


Sub focul cerului…

În a doua duminică a lui Gustar, cu focul cerului ceva mai potolit, m-am dus pușcă la Cimitirul Bellu. Azimutul prestabilit: mormântul actorului Ștefan Ciubotărașu. O tentativă anterioară s-a soldat cu un rușinos eșec, pur și simplu negăsindu-i locul de


Apocalipsa stepei…

Recensămintele ucrainene ne-au tot dat o scădere accelerată a numărului de români care trăiesc între înșelătoarele hotare galben-albastre. Este, desigur, o continuare a practicii de odinioară a cancerului habsburgic. Dacă realitatea este asta – ceea ce, desigur, n-are nici o


Nestor Urechia între Coperți Vechi și Coperți Noi

Sunt foarte puține scrierile cu profil turistic – mi-e teamă că doar două – care au fost gratulate cu Premiul Academiei Române. Una dintre ele poartă titlul „Robinsonii Bucegilor” și îl are ca autor pe Nestor Urechia (1866-1931). Precedentul fusese


Locurile de veci ale lui Slavici

Ioan Slavici (1848-1925) și-a trăit ultimii ani din viață în târgul vrâncean Panciu. Consecvent simpatiilor sale „chezaro-crăiești”, Slavici nu numai că n-a părăsit Bucureștiul ocupat de armatele germane spre sfârșitul anului 1916, ci și-a pus și „scrisul” în slujba precursorilor


Un „arnăut” vrea să extermine… Dacii de pe coperta unei reviste. Ba chiar din toată istoria României!

Nu înțeleg cum îi ia pe unii gura pe dinainte, pe din spate sau cine mai știe cum, numai ca să dea cu bâta în baltă… Am primit mesajul unui ins care se leagă, hodoronc-tronc, de „România pitorească”. Sigur, nu