Arhive autor: Ion Coja

Coana Julieta, armeanca de pe Cuza Vodă – povești cu armeni

În Constanța, pe strada Cuza Vodă, la nr 33, am locuit noi. Soru-mea mai locuiește și azi. Peste drum locuia o familie de armeni, printre care și domnișoara Julieta, căreia i se spunea „coana Julieta”. Alături, altă familie de armeni:


Vina noastră sau vina lui Mircea Cărtărescu?…

Ce ştie Mircea Cărtărescu despre subiectul asupra căruia se pronunţă cu atâta grosolănie? Mai nimic, în afara câtorva bancuri contrafăcute, pe care le povesteşte fără haz, fără să simtă poanta. (Ceea ce mă face să constat, retrospectiv, că în textele


Talpeș ne crede proști. Se cam înșeală!

La Realitatea Plus, la emisiunea moderată de doamna Anca Alexandrescu, a tot apărut în lungi emisiuni domnul Ioan Talpeș, eminență post-decembristă, deținător al multor secrete din ultimii 30 și ceva de ani, tovarăș de încredere al și mai tovarășului Ion


Nicadorii… (2)

Istoria Mişcării Legionare este istoria confruntării spiritului cavaleresc al legionarilor cu spiritul mercantil, tranzacţionist, al politicienilor. Dacă a fost ceva care a dat, prin contrast, un contur precis spiritului legionar, cultului pe care aceştia l-au avut pentru onoare, pentru datoriile


Nicadorii… (1)

Cred că momentul meu de iluminare (sic!) privind esenţa de-a dreptul incredibilă, fantastică în planul moral, a Mişcării Legionare, l-am trăit într-o lungă discuţie purtată cu dumnealor Petre Ţuţea şi Simion Ghinea, când eu i-am încolţit, adică i-am somat pe


Emil Constantinescu, ai cuvîntul!

De ani de zile te acuz public de mai multe fărădelegi care au afectat interese vitale ale românilor, iar până azi nu ai catadicsit să răspunzi la acuzațiile mele, acuzații care sunt și ale publicului din România! Mâine-poimâine vei da


Raptul de etnografie

Ioan Opriş, doctor în istorie şi ardelean, în mai multe guverne secretar de stat la Ministerul Culturii, specialist în probleme de patrimoniu, atrăgea atenţia imediat după 1990 asupra unui fenomen ciudat: raptul de etnografie. Mai pe înţelesul oricui, furtul din


Cum am scris Invincibile Argumentum?

Din întâmplare. Subiectul mi-era cunoscut în linii mari, cât să trec clasa. Dar s-a ivit o situație specială: pe la mijlocul anilor 1980 a venit la mine Ioan Opriș, din partea Editurii Științifice unde lucra, și m-a rugat să-i recomand


Argumentele veșnic negaționiste

De ce nu avem o literatura a holocaustului din România? Pentru că n-a existat niciun holocaust în România! Au scris imediat după 1944 niște broșuri rușinos de mincinoase, tinerii condeieri evrei pe linia lui Horia Carp, cu a sa Cartea Neagră,


Niciun rând despre holocaustul din Transnistria?

Una din două: ori că (1)poeţii noştri, îndeosebi cei evrei, au dezertat în mod rușinos de la datoria de a da glas suferinţei imense îndurate de semeni de-ai noştri la Vapniarca, ori (2)se impune de la sine teza-concluzie, negaţionistă vrând-nevrând,