Arhive autor: George Petrovai

François Villon – creatorul poeziei moderne franceze

Scriind despre François Villon, îmi face o deosebită plăcere să menționez celebrul vers „Dar unde-i neaua de mai an?”, inspirata traducere a lui Romulus Vulpescu pentru Balada doamnelor de altădată (în tălmăcirea lui Dan Botta), Balada doamnelor de odinioară (în


Un viitor tot mai nesigur…

De unde și alarmanta sărăcie a celor mulți, România postdecembristă situându-se din acest punct de vedere, în mod statornic, la coada țărilor din Uniunea Europeană. Nu și la alte multe capitole, precum: abundența de analfabeți funcționali, rata abandonului școlar, decalajul


Un oraș de graniță geografică și economică…

Am scris de mai multe ori despre Sighetu Marmației, o localitate situată în nordul extrem al României (acolo unde, pretinde „monumentul” fostului primar Horia Scubli, se agață harta-n cui și turiștii semidocți stau la coadă ca să-și pozeze moacele cu


Romanul Doctorul Pascal, rezumatul întregii opere zoliene

Când vorbim de originalitatea unui artist (scriitor, pictor, sculptor, muzician, arhitect) sau a unui gânditor, trebuie să avem permanent în minte afirmația, aparent paradoxală, a lui Petre Țuțea din volumul Între Dumnezeu și neamul meu (Editura Arta grafică, București, 1992),


Teleomul, epifenomenul truditor din maşinăria televiziunii…

Era să greşesc şi să-i spun teleomului zeul din maşinărie (Deus ex machina), când bietul de el, departe de-a fi zeu şi de-a rezolva situaţii dificile, este doar un epifenomen, adică instrumentul vorbitor şi ascultător prin care fenomenul esenţial (patronul


Teodora, curtezana ajunsă pe tronul Imperiului Bizantin

Este știut că femeile au jucat un rol de seamă în istoria omenirii şi în politica acestei lumi. Chiar dacă rolul ei a fost esenţialmente nefast, Eva rămâne prima între femei atât la propriu cât şi la figurat, căci universul


Cârmuiți de-o prăpădită „elită”…

Văzând uriașul dezastru cu care se confruntă planeta (poluare, felurite și frecvente crize, îmbuibare la cei puțini și foame la cei mulți – în fiecare oră mor de foame peste 500 de pământeni, omenie cu paharul, ticăloșie cu carul, pandemie


Spiritul ancilar al majorității românilor postdecembriști

Când spun spirit, potrivit expresiei „în spiritul…”, mă gândesc la ceea ce anticii (greci, romani, evrei etc.) înțelegeau prin acel „ceva” atât de important pentru personalitatea unui individ sau a unei colectivități, încât au izvodit termeni distincți pentru suflet și


Sensul imprimat umanismului de către omul de lângă noi

În timpul vieții, fiecare om cu discernământ și simțire își alege, și apoi urmează cu stăruință, acele modele existențiale (din trecut și prezent), ori plăsmuite de mari artiști, în principal de scriitori și cugetători, care-l ajută să cunoască desăvârșirea atotumanizării,


Expresia apocaliptică a absurdului politico-militar

De parcă pământenii n-ar avea și așa destule probleme, ba cu bolile, foametea (în fiecare oră mor de foame peste 500 de pământeni, inclusiv copii!), terorismul, poluarea și alte multe derapaje ale civilizației lor de rahat, ba cu mulțimea demonilor