Arhive autor: George Petrovai

Oropsiții bătrâni ai României postdecembriste

Mă rog, în acele timpuri de românism veritabil (atunci globalismul era în faza intrauterină), nu doar că supertermenii patrie, patriotism și naționalism aveau o deplină libertate, dar și bătrânii acestei țări (firește, cu excepțiile care întăresc regula) se bucurau de


Libertatea – coloana vertebrală a demnității omului…

În celebra sa carte Imitatio Christi (după Biblie, cea mai tradusă operă din lume, apărută la noi cu titlul Urmarea lui Hristos), Thomas din Kempis cere un lucru paradoxal pentru un profan („Robește-mă, Doamne, ca să fiu liber!”), nu și


Grotescul festivismului românesc postdecembrist

M-am întrebat de nenumărate ori: Cum naiba se poate explica faptul/paradoxul că în România, țara situată la coada țărilor din Uniunea Europeană în ceea ce privește nivelul general de trai, festivalurile se țin lanț?! Căci nu doar că fiecare localitate


Doar o (altă) rotativă… tercuită!

Da, în lunga domnie a regelui Carol I (1866-1914), cu o politică dominată de liberali și conservatori, s-a practicat rotativa constituțională (o perioadă de timp cu liberalii la guvernare și conservatorii în opoziție, apoi taman invers), rotativă atent supravegheată de


Domnul a dat, omul a stricat: despre stat și diverse forme de cârmuire…

Statul, afirm eu (cu ajustările și completările de rigoare) în articolul Statul român – un tâlhar la cheremul altor tâlhari, articol scris pe data de 31 iulie 2011, este „organismul complex, respectiv malaxorul necruțător care centralizează puterea, subordonează voințele individuale


Domnul a dat, omul a stricat: despre om și necurmata lui ticăloșire…

Întrucât este înzestrat cu logică, limbaj articulat, rațiune și dorința de-a ști, omul (în primul rând științificul, dar și cel de rând) are la dispoziție fie creaționismul, fie evoluționismul, cele două modalități prin care el își poate satisface în parte


Omenirea la răscruce…

În ultimul timp (a se citi „în ultimele șase-șapte decenii”, mai exact de la al doilea război mondial încoace) se vorbește atât de mult de globalism și globalizare, încât astăzi, când omenirea a intrat – furtunos și păgubos – în


Faraonul, redutabilul roman istoric al lui Boleslaw Prus

Despre Boleslaw Prus (pseudonimul literar al lui Alexander Glowacki) și despre excepționala sa operă, inclusiv romanul Faraonul, am scris în anul 2007 amplul studiu Boleslaw Prus – corifeu între corifeii literaturii polone, în care, printre altele, făceam următoarele afirmații: 1)


Circularitatea marilor romane rebreniene…

Se știe foarte bine, de către critici și istorici ai culturii în primul rând, că orice mare artist (scriitor, pictor, sculptor, muzician, arhitect) nu doar că are perioade faste (de mare inspirație), când produce opere remarcabile cu o relativă ușurință,


Aroganța și prostia terfelesc azi România…

Încep cu precizarea că acest „azi” din titlul articolului, dacă nu este luat cu sensul „în peste trei decenii de postdecembrism”, are un rol pur decorativ, deci poate fi ignorat de neiubitorii cadențelor/rimelor jurnalistice… Așadar, în ticăloasa eră postdecembristă am