Arhive autor: Zoe Dantes

Despre cum poți rămâne, iată, Om liber, absolut…

Există un moment rar în viața publică a unui om în care presiunea nu îl mai micșorează, ci îl dezleagă. În care hărțuirea nu mai strivește, ci decantează. În care sistemul, crezând că își apără zidurile, ajunge să creeze fără


România pe fâșie…

România nu mai stă la masă. România stă pe margine. Pe o fâșie îngustă de asfalt geopolitic, între două lumi care nu ne mai privesc cu adevărat în ochi. Nu pentru că am fi mici. Doar pentru că am tăcut


„Raportul” și tăcerea instituțională din România…

Sau, cine se ascunde când întrebările devin incomode? Raportul prezentat în Comisia Juridică a Congresului american a pus România într-o situație rară: aceea de a fi obligată să se privească din exterior. Nu prin propagandă, nu prin comunicate diplomatice, ci


Democrația, ca obiect de muzeu…

În afară de discursul Președintelui Donald J. Trump, pe mine personal nu m-a interesat decât ce a avut de spus ideologul „gurii iadului”, cum îl numesc eu, pe Yuval Noah Harari. Profesor de istorie parcă, dar de istoria „predictivă după


Europa a devenit continentul care cere scuze istoriei…

Europa, fată, te-ai declarat profund îngrijorată de discursul lui Trump. A fost primul tău reflex. Europa, fată ești mereu îngrijorată. De ton, de formă, de context, de sensibilități. Niciodată de irelevanță. Președintele Trump, boss-ul la lume, a vorbit despre putere,


Ziua Unirii și ziua în care democrația a fost îngropată „elegant”…

România nu mai este condusă. Din 6 decembrie 2024. Din mai 2025, România are doi președinți și de fapt niciunul. Este doar administrată de o putere care se teme de popor și justifică această teamă prin „responsabilitate”. Pe 24 ianuarie


Smerenia – taina Luminii care nu face zgomot…

Smerenia nu are pași grei. Ea nu intră niciodată cu forța în viața unui om; vine tăcută, ca o adiere care-ți ridică ușor privirea spre cer. Este un fel de liniște caldă, care așteaptă în colțul inimii, gata să-ți amintească


Despre tentația executivă a umbrelor. Și butoane roșii. În AI.

Am dat cu nasul în discursul atotștiutorului generalului în rezervă Florian Coldea. Tăticul Statului Pararel care se vrea, el, Statul la vedere. Acum. Există momente în istorie când ideile nu se mai anunță prin forță, ci prin „rațiune”. Nu mai


Derapajul în limbaj: „teleleu prin lume”, fără ură… Doar reflecție! Cu amărăciune!

Sau, când politica fără principii devine rătăcire morală. Cu consecințe grave, pentru noi toți! Există un moment în care politica încetează să mai fie administrație și devine mărturisire. Nu în sens religios formal, ci în sensul ultim: omul aflat la


„Marș la Moscova” sau cum lovești în plex memoria colectivă a unui Neam…

În seara de 15 ianuarie 2026, Piața Universității din București, un loc încărcat de memorie istorică, unde s-au scris cu sânge și lumină capitole esențiale ale luptei pentru democrație a devenit, din nou, teatru al unor forțe care se ciocnesc