Și totuși, cât de ticăloși ați putut fi?!… Să fiți părtași ai acestei camarile a „operațiunii speciale” de translatare a țării în mâinile veneticilor?… Căci, vorba aceea, ferește-ne Doamne, de vânzătorii și trădătorii de țară, că de ticăloși, de lichele și de parveniți, ne-om mai apăra cumva și noi!… Dar cu lotrii de (la) guvernare, n-avem cum să o (mai) scoatem la capăt… Sunt prea mulți, prea „infiltrați”, prea, nu doar influenți, ci decisivi în deciziile fatale ce ne privesc… Și nu doar cele vizând prezentul, amanetat în folosul unor state pe care le servesc, scârbavnice slugi ce sunt, ci însuși viitorul… Și nu viitorul „nostru”, de mâine, al unei generații dovedit nepăsătoare, indolente, și care se va „trece” și ea la un moment dat (mai aproape ca soroc decât am vrea poate a crede), ci acela al copiilor și nepoților noștri… Al urmașilor noștri… Pe care vom apuca poate a-i vedea, cu pleoapele aproape închizându-se de istovirea timpului pe care l-am avut la dispoziție (nu doar pentru a socoti toate iluziile, speranțele deșarte, dezamăgirile brutale pentru noi, ci pentru a număra împliniri și certitudini pentru ei) că nu vor mai fi deloc în siguranță în acel orizont al înstrăinării de noi în care i-am trimis „pentru siguranța lor”… În fapt, dincolo de nepăsarea noastră despre ceea ce se va fi ales de ceea am avut aici… Vom apuca a vedea, fie și de sub ultima „clipire”, că ei nu vor mai fi acasă în acele „case” de peste mări și țări în care i-am lăsat a se duce… Iar în acel ACASĂ de drept al lor vor fi tot niște străini… Nu înstrăinați, ci străini… Mai străini decât afară… Pentru că noi am permis asta… Nouă nu ne-a păsat, noi ne-am ascuns propriile frustrări în false șanse realizabile „pentru ei”, oriunde altundeva, dar nu ACASĂ… Și cum să nu ne privească mustrători atunci, întrebând poate cerurile ori lespezile de morminte: Cât de ticăloși ați putut fi pentru a nu vă păsa?… Să nu vă pese nici măcar de bogățiile țării?… Cu ce drept ați decis voi viitorul nostru?… Cu ce drept ați permis a (ne) fi vândută, nici măcar din prezentul vostru nepăsător, ci amanetată dintr-un viitor în care ne-ați lăsat singuri, însăși Țara?… Să ne descurcăm printre râpele sterpe ale golirii de sine din nepăsarea și indolența voastră… Unde ați fost când resursele Mării Negre erau jucate într-un barbut de țară în care voi, ca stăpâni de drept ale lor, nu stăteați nici măcar „la masă”?…. Și ați ajuns a pierde orice drept asupra a ceea ce era al nostru pentru că ați privit în altă parte?…
Și vor avea dreptate în toate acestea… Căci, oare cum să ajungi, ca Țară, ca, acum, și resursele tale de gaze naturale din Marea Neagră să nu mai fie ale tale?… Totul doar din cauza unui termen „de neprezentare”… De nerevendicare a dreptului întâi de a le cumpăra (ale tale fiind!) într-un termen impus de legi și legiferări arbitrare… Este de-a dreptul ilar: să ajungem în pragul de a nu mai avea acces la propriile resurse pentru că nu a avut cine să emită un drept „de preempțiune”?… Când, fiind vorba despre propriile bogății, nici nu trebuia să se pună problema „preempțiunii” asupra a ceea ce este de drept al nostru, al țării, din totdeauna!… Dar iată, astăzi, chiar ni se râde în nas că am ajuns la mâna unei companii străine care, în orice moment, ne poate lăsa fără resursele de gaze naturale, pentru că, în numele țării (care le are de drept), nu are cine să emită un drept de preempțiune…
Cât de trădători, de vânduți, de lași, de fricoși și nepăsători am ajuns?!… Când țara ar trebui să se zguduie de revolte prin miile de juriști ai ei!… Cum să permiți vânzare a ceva ce nici nu a fost încă extras din pământurile, din subsolul marin?… Și care este acolo, al nostru, ca drept juridic primar, nativ, ancestral, putând fi vândut doar după exploatarea fizică… Cum să te speli pe mâini, tu, guvern mârlan și mocirlos în jocurile ilegitime, că nu poți emite un drept de preempțiune asupra a ceea ce oricum este al țării doar pentru că ești „interimar”?!… Și unde scrie că dreptul de preemțiune asupra averii țării îl poate exercita doar guvernul?… Ce, guvernul este stăpân suveran al țării?!… Nu, dreptul de preempțiune ar trebui exercitat, dacă este nevoie, și de un tribunal! Și cu asta punct! Nu să ajungem în genunchi pentru a cerși, când o mai avea un guvern „in integrum”, drepturile noastre!… Drepturile asupra a ceea ce este al nostru din vremuri… Și cum poate, în schimb, același guvern interimar, care se scuză că de aia nu poate emite dreptul de preempțiune asupra resurselor pe care o companie străină vrea a le vinde încă neexploatate fizic (unde sunteți, voi, juriști constituționali, când sunt încălcate articolele fundamentale ale Legii supreme?!), să modifice legislația pentru a permite extinderea (fără alte licitații) a perimetrelor de exploatare deja existente?… Acordând, printr-o abuzivă decizie, o extensie a ariilor de resurse acelora care deja exploatează… Și nu pentru câțiva ani, necontând nici măcar că vor fi distruse sate, vetre, câmpii, dealuri, munți, ci pe termenul „clasic” de concesiune, „de 49 de ani”…
De câte miliarde ați avut nevoie pentru a ajunge atât de ticăloși?… Căci, este evident, nu este vorba „doar” de cele 500 milioane de euro care au ajuns/au rămas în țara noastră din cele 900 de milioane care au tranzitat-o în perioada alegerilor prezidențiale… Din cele ce au ieșit acum la iveală ca fiind cărate „cu sacoșa” (sic!) din Ucraina!… Dinspre Ucraina, spre Ucraina și întoarse apoi ca „para-îndărăt”… Contabilizate la virgulă de agențiile vamale.. Dar fără a se fi pus problema, și nu s-ar fi putut fără ordin „de sus”, de a fi raportate și confiscate pentru neconformitatea cu însăși legile țării, dar și cu acelea ale UE… Și într-un caz, și în altul, valabile, impuse, doar pentru „prostime”, prin obligația, sub riscul confiscării, a declarării sursei de proveniență și impunerea transferului bancar electronic… Decizi aplicabile doar celor prea săraci și în duhul propriei conștiințe pentru a se mai revolta, ei, simplii cetățeni, cărora li se impun declararea banilor, și nici măcar nu ai acelora cu atâtea zerouri, ci a unora care, pentru camarila operațiunii speciale de vânzare a țării, ar fi reprezentat doar mărunțișul „de o halbă”… Și se va face mult „tam-tam” pentru acești bani…. Doar că nu au fost doar aceia… Ci mult mai mulți, cât pentru o întreagă operațiune de translatare a României în mâinile veneticilor…
