Tranziția ontologică a umanității în contextul expansiunii tehnologice evidențiază procesul prin care bunicul – definit ca o „comoară de aur vie” a familiei tradiționale – este marginalizat de ascensiunea lui Homo Digitalis. Autorul avertizează că această evoluție către „Singularitatea IA” nu reprezintă doar un progres tehnic, ci o amenințare la adresa fundamentelor sufletești: iubirea, familia și credința. Articolul se constituie într-un dublu apel la responsabilitate, adresat liderilor mondiali și conștiinței umane, pentru a stopa extincția spirituală a omului natural. „Inteligența artificială” (IA), fundamentată pe tehnologia informației, pe Internet și pe explozia mijloacelor de comunicare electronică, provoacă, în special începând cu secolul XXI, cele mai dramatice schimbări în existența omenirii. Spre exemplu, bunicii acestei perioade nu sunt racordați, în marea lor majoritate, la „civilizația inteligenței artificiale”, fapt pentru care această lume, care este lumea nepoților lor, devine din ce în ce mai greu de înțeles pentru ei. „Civilizația tradițională, a bunicilor”, care s-ar putea să reprezinte ultima trăire autentică a lui Homo Sapiens, își duce încă existența alături de „civilizația digitală”, o lume dominată de Homo Digitalis, cu obiceiuri radical diferite în comunicare, informare, consum de idei, creație și religie.
Bunicul, această „comoară de aur vie” a familiei, constată cu amărăciune că nepotul este dependent de Internet, tentat să trăiască majoritatea timpului într-o comunitate virtuală, un grup constituit pe baza comunicării electronice (rețele sociale, mesagerie instantă), unde membrii împărtășesc gusturi comune, dar nu ajung aproape niciodată să se întâlnească fizic, față în față.
În această lume algoritmică, bunicii simt că nu mai au loc, ceea ce le provoacă o profundă durere sufletească. Viteza schimbărilor actuale este amețitoare chiar și pentru cei tineri. S-a ajuns în situația în care predicțiile pe termen scurt (cinci-șase ani) sunt rapid depășite, iar extrapolarea viitorului pe o perioadă de 20 de ani pare un demers imposibil de acceptat sau de crezut. Nimeni nu poate prezice cu certitudine care vor fi limbajul, formele de creație sau dacă „sentimentele umane” și „sufletul” vor mai supraviețui în perioada în care actualii nepoți vor deveni, la rândul lor, bunici. Chiar și limbajul s-a modificat dramatic. Tinerii manifestă un apetit inexplicabil pentru mesaje instantanee, utilizând un cod specific: fără diacritice, bazat pe abrevieri și „barbarisme” concentrate, devenind neinteligibili nu doar pentru bunici, ci și pentru tinerii care nu s-au integrat în „civilizația digitală”. Există riscul iminent ca limba română să se scindeze: într-o variantă „cultă”, cea în care scriem astăzi, și în una a „interneticus”, populată de emoticoane și emoji-uri folosite pe post de sintagme.
Homo Digitalis, ca produs al inteligenței artificiale, cucerește viața economică și socială într-un ritm greu de estimat, creând un Univers pe care noi, oamenii de acum, abia dacă îl putem bănui. În acest context, bunicii se întreabă dacă credințele religioase, considerate eterne timp de milenii, sunt în pericol de dispariție. Se observă deja un declin al credinței în Dumnezeu pe măsură ce se dezvoltă această nouă specie tehnologică. Problema care se pune este dacă „lumea omului inteligență artificială” va fi o lume fără Dumnezeu.
Dacă se va ajunge la „Singularitatea IA”, acel punct critic în care inteligența artificială a preluat ireversibil controlul uman, umanitatea naturală va înceta să mai existe.
Consecințele sunt de un tragism înspăimântător pentru noi, cei de acum: 1. Destrămarea legăturilor de sânge: Nu vor mai exista nici bunici, nici nepoți, nici părinți, nici copii; biologia și filiația vor fi substituite de algoritmul rece. 2. Dispariția sufletului și a tot ce ne face oameni: Nu se va mai putea vorbi de iubire, sentimente, amintiri sau familie. 3. Ștergerea istoriei: Tot ceea ce a constituit cândva esența și mândria umanității va deveni un simplu zgomot de fond într-o lume anorganică.
Cele de mai sus reprezintă cel mai grav semnal de alarmă pentru conducerea actuală a lumii. Guvernanții, liderii spirituali și marii decidenți globali au datoria imperativă de a nu lăsa progresul tehnic să devină un instrument al extincției, al dispariției spirituale. Este necesară impunerea unor bariere etice și legislative insurmontabile care să oprească marșul forțat către această Singularitate. Liderii de azi trebuie să înțeleagă că, dacă nu vor pune frână acestei evoluții necontrolate, vor rămâne în istorie drept generația care a semnat actul de deces al „omului viu”. Dacă acceptăm dogma că „nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu”, atunci trebuie să admitem că El a permis existența lui Homo Digitalis. Totuși, dacă această creație tehnologică declară „moartea lui Dumnezeu”, s-ar putea ca însuși Divinitatea să înțeleagă, în ultimele clipe ale umanității, adevărul aforismului popular: „Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”. Această „trădare a Creatorului de către propria Sa creatură” este prețul suprem al hybris-ului tehnologic. Atât timp cât mai există bunici naturali, mai există și speranța că omul va rămâne o ființă divină, nu o simplă unitate de calcul.
Sensul și conținutul noțiunilor folosite: Civilizația digitală este acea etapă evolutivă (sau involutivă) în care centrul de greutate al vieții umane se mută din planul fizic și biologic în cel virtual, fiind o lume guvernată de date și fluxuri de informații care substituie experiențele naturale și comuniunea spirituală; Codul „interneticus” reprezintă varianta degradată a limbajului uman, utilizată în comunicarea online rapidă, caracterizată prin eliminarea diacriticelor, folosirea abrevierilor, a barbarismelor și a simbolurilor grafice în locul sintagmelor complexe, ducând la simplificarea drastică a gândirii; Inteligența Artificială (IA) reprezintă un ansamblu complex de sisteme informatice concepute pentru a simula procese cognitive umane, având ca trăsături operarea non-biologică, autonomia algoritmică și tendința de a substitui conștiința prin eficiență tehnică, fără a deține discernământ moral; Homo Digitalis reprezintă „omul nou” al erei tehnologice, o ființă hibridă a cărei existență este dependentă de conexiunea permanentă la rețea, definit prin atrofierea sentimentelor organice, preferința pentru mediul virtual în detrimentul celui real și o gândire modelată de algoritmi; Homo Sapiens reprezintă omul natural, ființa biologică și spirituală creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, caracterizat prin conștiință proprie, trăiri emoționale profunde, capacitate de iubire și apartenență la o comunitate bazată pe prezență fizică și tradiție; Singularitatea IA reprezintă pragul tehnologic ipotetic dincolo de care mașina preia controlul ireversibil asupra inteligenței umane, moment în care creșterea tehnologică devine necontrolabilă, ducând la dispariția trăsăturilor umane fundamentale.
