Aparent, poate părea absurd… Dar este doar ipocrizia marilor puteri în noua sferă geopolitică a lumii, cea a impunerii, aceea în care tablele de șah ale ordinilor mondiale de mai ieri au fost înlocuite cu saci de box… De aceea, poate părea și oarecum „kafkaian”… Să pui presiune pe membrele uniuni pentru a accepta „Acordul Mercosur”, să le pui în fața unor procente obligatori de import dinspre țările de furnizare ale produselor prevăzute în acord, iar apoi, nici măcar cu tușul stampilei uscat, să schimbi radical paradigma europeană (și de producție, și de consum), împingând în față necesitatea unei adaptări „otova” la un (alt) mecanism unificat de consum (și de producție), prin forțarea unei noi direcții de impunere dinspre fascia de putere de la Bruxelles, prin obligarea statelor membre de a se alinia unui program care să dea întâietate, pe propriile piețe, produselor „Fabricat în Europa”. Care să devină în sine o identitate obligatoriu trasată pentru consumul (nu neapărat și producția) statelor membre… O acțiune haotică în care pare că Europa vrea să-și protejeze, pe de o parte, propriile piețe de inserțiile din afara Uniunii, prin adoptarea unui mecanism „de raft” („Fabricat în Europa”) care să oblige țările membre doar la consumul de produse (din) UE, dar și cu o presiune asupra acelorași state, pe de altă parte, de a accepta „Acordul Mercosur” (prin care pe piața europeană ar fi aduse mărfuri din Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay)…
Și am vorbi poate despre o confuzie generată de reglementările comunitare neuniformizate dacă măsurile ar veni din două direcții cu aceeași putere de impunere… Dar cele două abordări sunt parte a aceluiași portofoliu bruxelez… Și în care absurdul, nesincronizarea reglementărilor, forma caducă a unora în raport cu altele abia promovate nu sunt nicidecum „accidente”, „derapaje”, „scăpări” ale unui analfabetism funcțional ce se regăsește din plin și la nivelul instituțiilor europene, ci formule de acoperire a machiavelicelor mecanisme gândite împotriva binelui Europei de către haita de la Bruxelles… Instrumente și proceduri ce sunt promovate, declarativ, ca forme de protecție a statelor UE în fața puterilor mondiale (China și Statele Unite)… „Care adesea nu joacă într-un mod corect” – conform unui înalt oficial UE… Căci, da, Europa vorbește despre această ipocrizie a puterilor lumii în lupta geopolitică a impunerii (în care tabla de șah a fost înlocuită cu sacii de box, iar piesele, ce pot fi devorate nefiind la masa marilor puteri, sunt parte ale loviturilor de „K.O” global), dar tocmai UE „uită” de acțiunile sale de a se folosi de un conflict între două state (pe care l-a dus chiar la nivel de război paneuropean) pentru a se ridica acolo unde nu a mai ajuns de prea mulți ani: în cercul restrâns al marilor puteri…
Sigur, s-ar putea spune că această euro-globalizare a pieței unice sub formula unui consum de mâine strict al produselor „Fabricat în Europa” să fi fost cumva gândit tocmai pentru a contrapune o greutate pe talerele dezechilibrate ale „Acordului Mercosur”, care și-ar fi relevat brusc dezavantajele pentru Uniunea Europeană. Doar că ar fi prea din scurt… Cu un tuș de cerneală încă atât de neuscat pe acte că ar fi putut fi șters cu dosul palmei chiar de către liderii idioți care l-au așternut. De fapt, este un mecanism prin care „Fabricat în Europa” să devină o centură de protejare a intereselor bruxeleze. Iar un argument deloc de ignorat este reprezentat de impunerea acestui proiect în cadrul unor reuniri de urgență ale clicii de la Bruxelles, mai grabnice chiar decât cele vizând deciziile de război în care UE s-a făcut parte… Ba, mai mult, asistăm acum și la o conversie „din mers” a actualei viziuni, de la „Fabricat în Europa”, la, din motive ce țin de interesele unor interpuși, „Fabricat cu Europa” (propunere venită dinspre cancelarul german Friedrich Merz). Or, sub obligarea pieței unice de a consuma strict sub formula mărfurilor cu identitatea „Fabricat cu Europa”, în UE se va putea vinde orice. De pe orice piață. Și nici măcar nu o să ajungem să vedem marea invazie de mărfuri de peste mări și țări (din Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay) pentru că „Acordul Mercosur” va fi încetinit poate chiar de cel mai important cost al prezenței pe piața europeană, transportul, dar, „Fabricat cu Europa” va putea aduce pe piața UE toate mărfurile ucrainiene. Astăzi încă reglementate prin norme sanitare și prin însăși neprezența în UE. O variantă în care Ucraina chiar nu va mai avea nevoie să adere la UE, ci va impune „din afară”, dependențe de ea (agro-alimentare și industriale) ce o vor transforma în sine într-o structură de tip uniune.
Unde suntem noi? Unde vom fi? Parte a procesului „Fabricat în Europa”, al aceluia „cu Europa” sau, mai degrabă, „sub Europa”?… Sub controlul ei… Pentru că, într-un moment în care cancelariile occidentale cer Bruxelles -ului să reducă masiv prețurile energiei electrice (considerându-le principala piedică în dezvoltarea și impunerea industriei și economiei europene), noi tragem „pe fir” (deh’, atât s-a putut…) energie electrică din import la tarife uriașe… Mai mult, în vreme ce UE se grupează ca mecanism investițional în favoarea propriilor state, creând un al 28 -lea „membru”, ca sferă de înființare de companii de către oricare dintre statele UE, un fel de „paradis” al firmelor europene înființate în câteva ore de către oricine din Europa, independent de piedicile birocratice din propriile state, noi operăm deschideri favorabile strict investitorilor străini. Pe cei autohtoni îi măcelărim, după ce i-am dezmembrat fiscal, i-am strivit sub poveri de taxe și impozite, le-am omorât producțiile, făbricuțele, și, mai ales, piețele de desfacere (fie ele și doar niște „nișe” de cartier), i-am băgat sub o recesiune tehnică declarată pentru a nu a-i mai învia cu măsuri de sprijin (că nu are, tată, statul de unde…)… În schimb, aducem firme de afară pentru care se modifică acele condiții oricum avantajoase și până acum, prin scăderea taxelor de evaluare dar și creșterea pragului de capital de investiții de la care se impune analiza lor și din punct de vedere al securității naționale, ca prezență oricând creând, prin forța investițiilor, condițiile de monopol pe piața noastră dar și cea europeană. Asta chiar dacă, orice investiție străină, și de un euro declarat, ar trebui, mai ales astăzi, trecută prin filtrele de interes și securitate pentru noi, mai ales cu Ungaria acaparând masiv sfere economice, de producție, de piață în România, dar și cu Ucraina urmându-i trendul… Căci, iată, „când doi se ceartă” (recte, Budapesta și Kievul), de fapt, o fac doar pentru a părea, individual, mai nepericuloși pentru al treilea… Care-și doarme, aproape în zeghea reglementărilor impuse de alții, somnul de veghe…
