Noroc, vorba aceea, cu ăsta micu’, zis și „Piticul”, al lui hoașca aia de la Bruxelles… Și tanti, și camarila!… Că, de la prafuri, de la autosuficiență ori de la pornirile lui lăudăroase de aproape următor mare Napoleon al Europei ucrainizate (poate de aia îl și adoră Macron, mai știi?!…), Zelenski tot devaluează scenariile de mâine în fața publicului (internațional) de astăzi… Și, uite așa, aflăm și noi ce matrapazlâcuri mai pun la cale paiațele de la Bruxelles… Că, altminteri, degeaba avem europarlamentari și agenții de influență („lobby”) pe acolo… Noroc, dară, cu piticul agasant, care, acum, a început răcnească (ăsta ar mușca și țâța care l-a făcut mare în Europa, ferice de tanti Ursula că nu mai are de unde să îi dea!), zbierând, dară, nu că Ucraina ar putea adera cândva, ci va adera cert până în 2027… Nu „pe bucăți”, nu „pe capitole”, nici „pe liniuțe” (nici măcar din ălea de tras pe nas), nici „etapizat”, așa cum s-a grăbit Europa să expliciteze ieșirea lăudăroasă a lui Zele de intrare negreșită a Ucrainei în UE, aia „pe pași” fiind doar de refren de caterincă publică… Pentru că, știe el sigur, nu pe surse, Ucraina va adera la UE în 2027!… Și, deh’, deloc stranie coincidență de aritmetică în stele (ale UE), tot în 2027 trebuie să se mai săvârșească un pas, de data acesta impus de Europa propriilor membre, acela de interzicere totală a importurile de gaze din Rusia… Decizie asumată aproape „otova” de maimuțele europene mâncând din mâna Bruxelles -ului… Cu două excepții, Ungaria și Slovacia, iar, pe drumul de ridicare biped-politică (!) spre poziția vitruviană de refuz, posibil și Bulgaria, care s-a abținut de la vot, toate celelalte state membre semnând docile… Chiar dacă poziția de forță a Bruxelles -ului a trecut deja de linia roșie a despotismului de clică bolnavă, acolo fiind vorba de crimă de națiuni și suveranități, de crimă organizată, fascistoidă… Pentru că tratatul UE impune dreptul suveran al statelor membre de a decide singure ce fel de resurse energetice să utilizeze și de unde să le achiziționeze… Iar acest „eurofemicid” contra statelor membre săvârșit de Bruxelles nu se va opri aici… Pentru că, interzicere tipurile de energie și a zonelor (țărilor) pentru importul resurselor necesare reprezintă doar o parte a briciului decupând, deloc chirurgical, atitudini, tendințe, mentalități, poziționări, elitist naționaliste și suveraniste, de masa servilismului generalizat-impus… Va urma, după interzicerea dreptului unilateral al oricărui stat european de a alege ce energie și de unde să-și procure resursele, impunerea tipului de energie pentru consum național (și, aparent, doar „verde”) dar și selecția piețelor de unde să se aprovizioneze prin camăta de intermediar a Bruxelles -ului…
Și tot pentru 2027, UE a mai impus statelor membre un termen de aplicare a unei restricții majore: interzicerea totală și a importului de uraniu (îmbogățit) din Rusia… Și nu, explicația nu este deloc cea „vizibilă” acum: faptul că UE procură clienți pentru ofertanții din afara spațiului european (în primul rând, SUA)… Și nu este nici un joc de forță pe care Europa îl poate face doar cu propriile state membre (pentru că în afara UE nu o bagă nimeni în seamă), revărsându-se, frustrată, într-un abuz emoțional-șantajist (comercial, juridic, militar, politic, electoral, de mediu, de chiar drept de viață asupra însăși vieții bătrânului continent) asupra statelor membre UE, într-un adevărat acces de „eurofemicid” al abcesului cangrenos care a ajuns a trasa viitorul Europei… În fapt, până în 2027, cărțile par făcute strict în favoarea „unchiului Sam”… Și în cazul gazelor naturale și al petrolului pe care Europa le va importa de la acesta (din sursele capturate ori aservite prin pozițiile de forță ale lui Trump, precum cele din Venezuela), dar și în cazul uraniului (îmbogățit) necesar centralelor nucleare din Europa. Pe care, Bruxelles -ul nu-l mai vrea din Rusia, același motiv al războiului zgâriind placa platitudinii, ci din Statele Unite… Care, importă la rândul lor din Rusia, astăzi, pentru sine, mâine, masiv, pentru comerțul trumpist „de export”…
O situație urmuziană, în care absurdul, ca paradigmă a unui scenariu deja distopic, se va întinde până în 2027… Când, odată cu aderarea Ucrainei, și transformarea acesteia în cea mai mare putere de impunere europeană, chiar peste cățeii de la Bruxelles, ce vor fi devorați de carcinomul ucrainian în Europa, este posibil să vedem o răsturnare de „agende”, prin obligarea statelor membre să achiziționeze materiile prime energetice doar din Ucraina. Care le va lua, și la nivel de gaze naturale, și de țiței, dar și de uraniu îmbogățit, nu de la „unchiul Sam”, ci din… Rusia (cu sau fără Putin, atunci…), în baza despăgubirilor de război pe care le va cere de la ruși (puțin probabil însă ca Moscova să le accepte) ori subsumate unui acord de sprijin și reconstrucție oferit de Kremlin (ba, poate, chiar în baza unor relații comerciale reînviorate)… De altfel, în pregătirea acestui moment, avem și expansiunea Ursulei spre India („agendă” comercială, ce va fi plătită scump de Europa prin acceptarea infuziei de migranți pe model Merkel), dar și reacțiile ei vitriolante la adresa Statelor Unite, prin amenințarea că nu va mai achiziționa gaze naturale lichefiate (nu de acum, desigur, ci, cum altfel?!, din 2027) din cauza presiunilor trumpiste asupra Groenlandei (și probabil și asupra Canadei, care a „îndrăznit” să oferteze vari resurse Europei)…
