După o grea suferință, Ilie Ilașcu a încetat din viață pe 17 noiembrie, la București. S-a născut la 30 iulie 1952, la Taxobeni, raionul Fălești, dincolo de Prut. A absolvit cursurile Universității Tehnice a Moldovei de la Chișinău. A fost unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992), înființată în contextul în care, la acel moment, din cei peste 200.000 de locuitori ai Tiraspolului, capitala Transnistriei, 35.000 erau de etnie română, adică 17 la sută, și care nu aveau nicio școală, nicio grădiniță în limba română, toate cele 19 unități de învățământ din Tiraspol fiind cu predare în limba rusă. În 1990, era președintele filialei Frontului Popular din Transnistria, formațiune condusă de Mircea Druc. În 1992, luptă cu arma în mână contra invadatorilor sovietici de pe Nistru, în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din R. Moldova. Ilie Ilașcu și unitatea lui specială au luptat în spatele frontului și au adus mari pierderi Armatei a 14-a a Federației Ruse, venite să lupte în Transnistria împotriva basarabenilor. Este capturat de bolșevici și a stat nouă ani în temnița de la Hlinaia din Transnistria.
Între 2 și 4 iunie 1992, Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz au fost arestați la domiciliile lor din Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei URSS, fiind acuzați de autoritățile transnistrene de crime de război și acțiuni de terorism. Ilie Ilașcu este singurul care a fost condamnat la moarte, dar este și singurul care a ajuns, fiind în detenție, membru al Parlamentului de la Chișinău (în perioadele 1994-1998 și 1998-2000), ales pe listele Frontului Popular Creștin și Democrat, apoi membru al Parlamentului României, apoi membru al delegației parlamentare a României la Consiliul Europei. A fos senator al României (2000–2008), fiind ales pe listele Partidului România Mare, la propunerea lui Corneliu Vadim Tudor. „Drum lin la Domnul patriotului român Ilie Ilaşcu! A fost condamnat la moarte pentru că a apărat cu demnitate limba română în faţa tancurilor ruseşti. Nu s-a temut nicio clipă de ameninţările Moscovei, i-a sfidat şi a luptat pentru unirea R. Moldova cu România chiar şi atunci când totul părea pierdut. Dumnezeu să-l primească în împărăţia Sa!”, a scris Eugen Tomac.
Președintele interimar Mihai Ghimpu i-a conferit Ordinul Republicii, iar Ion Iliescu l-a răsplătit cu Ordinul național „Steaua României”, la insistențele lui Corneliu Vadim Tudor. Fiicele lui Ilie Ilașcu, Tatiana (n. 28 februarie 1980) și Olga (n. 1 iulie 1984), pot fi mândre cu un asemenea tată. El a făcut istorie, sub un comandament moral inestimabil. „Eu nu am omorât oameni. Eu am nimicit dușmani ai neamului meu”, spunea Ilie Ilașcu pentru detractorii care îl considerau „terorist”. „Moștenirea lui rămâne în inimile noastre, ca o lecție de curaj și demnitate rar întâlnită”, se arată în comunicatul transmis de familie. „Să nu te lași, Ilie! Să nu te pleci, Ilie, niciodată în fața dușmanilor neamului tău!”, îi cerea mama într-un interviu acordat lui Corneliu Vlad pentru TVR1, pe când luptătorul era închis în celula de la Hlinaia. Eroii nu mor. Ei se eternizează printre noi, prin memoria noastră colectivă. De aceea, noi i-am dedicat lui Ilie Ilașcu cartea „Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu”, publicată în 1998. Eroii doar pleacă o vreme, așa cum blajinii treceau doar dealul când venea timpul. Ei rămân alături de noi pentru a ne conduce pașii atunci când putem rătăci drumul cel drept. (Mircea Druc și Viorel Patrichi)
