O știre mai puțin cunoscută poate fi acum scoasă la iveală. Este vorba despre faptul că din patrimoniul cultural al Mănăstirii Pasărea face parte și o pictură mai specială, semnată de Regina Elisabeta I a României. Pentru a identifica preanobila majestate, autoarea picturii și a mesajului scris de aceasta pe spatele tabloului, fotograful Marius Pistrui a folosit o fotografie de înaltă rezoluție. Ca istorie, cel mai probabil această lucrare a fost oferită în dar Mănăstirii Pasărea de către suverană în timpul unei vizite oficiale, alături de Regele Carol I. Pictura redă o scenă biblică dramatic, respectov „Iisus pe o mare învolburată”, într-o atmosferă profund simbolică. Sub compoziție, regina a înscris același mesaj în trei limbi – engleză, franceză și germană: „Lord help us!”, „Leigneur venez à notre aide!”, „Herr hilf!” – urmate de o reflecție emoționantă: „Quam Dieu conduit la main de l’artiste, les hommes adorent en silence” („Când Dumnezeu conduce mâna artistului, oamenii se închină în tăcere”). În partea de jos a lucrării apare și semnătura: „Elisabeta”. Regina Elisabeta, cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva, nu era doar poetă și scriitoare, ci și o pasionată muziciană — interpretă de canto, pian și orgă — precum și o talentată pictoriță. În arta plastică, preferințele sale se îndreptau cu precădere spre temele religioase, pe care le aborda cu o sensibilitate profundă și o trăire interioară autentică
Mănăstirile noastre ilfovene, încă de la întemeierea lor au devenit într-un timp foarte scurt un punct de atracţie pentru vizitatori, atât pentru cei din ţară, cât şi pentru cei de peste hotare. Trăitorii acestor mănăstiri şi-au manifestat intenţia de a aduna icoane, cărţi vechi, veşminte şi diferite obiecte de cult ce prezentau o valoare artistică deosebită şi astfel se forma în mănăstire un muzeu. Un astfel de muzeu se găseşte şi în Mănăstirea Pasărea. Prima organizare a unei colecţii a fost făcută în anul 1967, obiectele religioase fiind adăpostite în vechea trapeză a mănăstirii construită în 1827, precum şi în fosta arhondărie construită în 1839. Obiectele ce s-au expus în colecţie erau selecţionate dintre icoanele ce se păstraseră în biserică, în casa oficială a mănăstirii şi din donaţii de la maici. Un merit deosebit l-a avut Maica Arcadia Rădulescu, care a adunat întreaga sa viaţă piese de artă religioasă, alcătuindu-şi în propria sa casă o colecţie deosebită. Dintre celelalte maici care au donat piese de valoare găsim menţionate pe Maica Pahomia Marinescu şi Maica Mina Stoicescu. Exponatele au fost cercetate şi studiate de profesorul I.D. Ştefănescu, el a apreciat ca deosebit de valoroase din punct de vedere artistic şi istoric o mare parte din ele.
În 1973 au fost aduse în Mănăstire atelierele Patriarhiei şi au fost instalate în vechea trapeză unde era organizată colecţia. Obiectele expuse au fost mutate în vechea Athondărie, la un loc cu celelalte. Spaţiul fiind foarte mic, unele obiecte erau neexpuse. Între anii 1991-1993, cu ajutorul Arhiepiscopiei Bucureştilor s-a reorganizat Muzeul în vechea clădire a trapezei, în două săli. La elaborarea tematicii sălilor trebuie amintit Preot Profesor Florin Şerbănescu din Bucureşti. Prima sală, cu piesele cele mai de seamă este organizată cu vitrine în care sunt expuse, icoane picate pe lemn, pe pânză, pe sticlă, icoane ferecate în argint, obiecte liturgice, cărţi de cult, manuscrise de cântări bisericeşti, tablouri istorice, ceramică, obiecte de artă şi nu în ultimul rând sculpturile lui Gheorghe Anghel, cel găzduit aici pentru o vreme. (G.V.G.)
