Domnule deputat Silviu Vexler, reacția total dezonorantă pentru dumneata, ca autor la un text de Lege cu numeroase imperfecțiuni (evidențiate de reacția comentatorilor și specialiștilor din varii domenii), mă face să cred că aduci deservicii nu doar imaginii pe care ar trebui să o aibă un politician, dar însuși mandatului pe care l-ai primit ca reprezentant al unui grup etnic pentru parlamentul țării. În plus, dintr-o nefericită dorință de a te face vizibil, reiei în dezvoltări după ureche, prevederile deja existente în Constituție cu privire la combaterea extremismului și ale promovării cultului persoanelor implicate în regimuri fasciste sau anti-semite. Or vii zornăind presupusa lege tocmai în contextul în care statul roman a înființat un Institut de studiere a Holocaustului, mult mai activ decât Institutul de studiere a atrocităților regimului bolșevic și comunist, a personajelor care se bucură în continuare de o publicitate nemeritată sau a celor care urmează cu respect linia ilegaliștilor de altădată. Pe deasupra și total hilar bagi în mașina vexleriană de tocat tot ce ar putea fi introdus cu forcepsul în sălile de judecată după deconspirarea perioadelor temporale care s-ar preta definiției (la asta se lucrează, nu?) de „regim antisemit.” A fost perioada carlistă una anti-semită? Dar a criminalului ăluia de Țepeș ce-a fost? Nu contează ce vor spune unii ori alții, vine Vexler și zice că da, și că, asta îl doare pe musiu, hai să interzicem pe x, y, z , indiferent cum s-or numi, mai ales dacă n-au nici măcar dublă cetățenie. Dar, domnule Vexler, perioada comunistă cărui regim o atribuim? Celui fascist, nazist sau antisemit? Câți cetățeni și de ce etnie vor fi fost cei din lagăre, pușcării, de la canal, morții fără de mormânt? Dar eroicii ilegaliști cu regim special cui vor fi fost apartenenți majoritar? Sigur, astea nu se pun, nu contează, sunt păreri ale extremiștilor (de stânga? de dreapta? de mijloc?).
Vocalizele aiuristice privind renunțarea la un Ordin Național de Merit (nu al lui Vexler, ca individ oarecare, ci o formă de încurajare a etnicilor evrei în a contribui la propășirea patriei comune) te descalifică. Din păcate dumneata nu depășești limitele unui patron de alba-neagra, crezând că societatea românească, aflată în derivă economică, ar absorbi această Lege peticită și care, în subtext, ar putea aduce noi reguli, de tip extremist, în reașezarea componenței parlamentare.
Știi foarte bine că poporul român a plătit cu vârf și îndesat despăgubiri, atât pentru fapte reprobabile dovedite, cât și pentru scenarii în care relativitatea atinge absurdul uneori și că, datorită unor politicieni iresponsabili, dintr-o omenitate păguboasă, s-au acceptat vinovății conform unor texte traduse de la stânga la dreapta. Nu contează ce a spus un Mare Rabin sau Președintele Statului Israel despre omenia și umanitarismul românilor într-un context istoric complex și dramatic, nu contează ce au spus niște personaje la un proces clar condus de sovietici și, iarăși, nu contează faptul că Regele Mihai a declarat că statul roman nu a trimis nici un evreu în lagărele de exterminare sau că generații total diferite de perioada mult incriminată au plătit și plătesc pentru niște vinovății neapartenente lor. Dar pentru dovediții torționari evrei cine plătește? Sunt încă multe pagini nescrise pentru acea perioadă de acum 85 de ani iar instrumentarea corectă, coerentă a unor dosare din acel timp este întârziată de „activiști” de calibrul dumitale. Cine ești dumneata, S. Vexler, de-ți permiți să-l tragi de urechi pe Președintele țării (care îți îngăduie democratic să te bucuri până și de posibila dublă cetățenie)? Ești mai presus de Lege, de Constituție, deasupra instituțiilor statului român? Din nefericire simt în atitudinea dumitale ceva din perioada de tristă amintire când, spre exemplu, o Ana Pauker se credea prima putere în stat. Și, apoi, de ce pui în prim plan, ca posibilă entitate supusă unei presupuse victimizări, evreii, nepomenind nimic de celelalte etnii care, ca și evreii, beneficiază de condiții de manifestare maximă din punct de vedere cultural, religios: romii, maghiarii, albanezii, ucrainienii, turcii, tătarii etc., sau românii minoritari în câteva județe din țară? Interesant este finalul unui „comentator imparțial” al situației, dl Liviu Rotman: „Aștept, în continuare, o reacție clara a opiniei publice românești, a unor structuri democratice ale țării. Pentru că, marele pericol este trecerea pe un plan secund a condamnării extremismului, xenofobiei, implicit a consolidării viziunii democratice. Și undeva, dintr-un întuneric moral pândesc Georgesti și Simioni.”
Care-va-să-zică aici iese și țipă cucul de 24 de ori că Wexler și Rottman dau la barter foile lor de eseu pseudo-juridic ca suport în pedepsirea ălora de fac zile fripte partidelor coalizate la putere plus chibiții de tot soiul. În acest registru or fi citit și analizat parlamentarii partizani acestei așa-zise legi textul de care facem vorbire. Dragii mei, Silviu și Liviu și care mai urmați după ei, în orice democrație reală Legea nu poate avea conotație strict politică! Iar când unul ca voi va vorbi și despre holocaustul și genocidul românilor, despre călăii și torționarii eroilor români din aceste pământuri străvechi, atunci da, poate că vorbim aceeași limbă. „În limba ta / Ţi-e dor de mama, / Şi vinul e mai vin, Şi prânzul e mai prânz. / Şi doar în limba ta / Poți râde singur, / Şi doar în limba ta / Te poți opri din plâns”.
Domnule Vexler, ai nevoie de o traducere a acestei opinii? Pentru dumneata în ce limbă se râde, se plânge?
