Economia României, ca și cea a Uniunii Europene, nu mai este una liberă, de piață, concurențială. Este o economie de control și supraveghere. Întreprinderile și simplii cetățeni trebuie să furnizeze munți de hârtii lunar diverselor autorități sau entități „private” menite a ne monitoriza. Toată contabilitatea e concepută cu scopul final de a da statului posibilitatea de a ne impozita, taxa, dijmui și jumuli. Toate hârtiile depuse la bancă și toate operațiunile făcute prin bancă sunt vizibile la simpla cerere, chiar și confidențială, a fiscului, a executorilor, a procurorilor, a oficiului pentru prevenția și combaterea spălării de bani. La fel stau lucrurile cu angajatorii, cu asigurătorii, cu casele de pensii publice (chiar și cele administrate „privat”). Nu e tot. Precum vedeți, încă nu am zis nimic mai sus de închisoarea digitală. Plățile și încasările în numerar sunt limitate și combătute prin lege, printre altele, pentru ca fiscul și toată fauna de mai sus să poată să ne monitorizeze și să ne execute mai simplu și mai rapid. Prin înțeleapta permisiune a UE, România experimentează la greu digitalizarea fiscalizării: facturile se emit „digital”, documentele de transport, așișderea, bunurile trebuie ștanțate digital (altfel, sunt confiscate, iar circulația lor atrage amenzi uriașe). Notă: această digitalizare încalcă directiva tva (am spus, „illo tempore”, de ce, nu mai revin, căutați în presă) și nu e aplicată decât în România, cu titlu de probă; Italia are ceva mult mai redus ca amploare, deci nu există comparație.
Dacă nu dai muntele de documente de mai sus, dacă nu bagi în draci la formulare de raportare online, dacă nu dai un motiv plauzibil pentru obtuzii de la bancă sau de la fisc, te trezești pasibil de impozit de 70 la sută pe veniturile din surse neidentificate și cu conturile blocate pentru suspiciune de spălare de bani. Și atunci: cum Dumnezeu reușește fiscul român să obțină „premiul” pentru cel mai mic procent de colectare a tva din întreaga UE? Cum reușește fiscul român să ne pricopsească cu cel mai mare nivel de evaziune fiscală și de deficit bugetar din UE? Răspunsuri: furt, incompetență, îmbâcsire administrativă și legislativă, optimizare fiscală permisă și chiar încurajată marilor companii, disiparea haotică, de găini fără cap, a eforturilor de combatere a non- conformității către milioane de oameni simpli și antreprenori, suspectați toți, implicit, de evaziune fiscală, în loc de concentrarea eforturilor pe marii evazioniști și pe optimizarea fiscală, lipsa intenției de a stimula conformarea voluntară.
Există soluții contra tuturor celor de mai sus, doar că poporul a votat pentru „stabilitate”, adică pentru clasa politică osificată la putere în ultimii 35 de ani, establishmentul care a creat intenționat tot haosul.
De ani de zile, prostocrația (*) României s-a lăudat cu cea mai mare creștere a PIB din întreaga Uniune Europeană. Sigur că nu mai e cazul, căci creșterea a fost pe credit, pe import și pe majorarea prețurilor, de unde și disperarea establishment – ului de a inventa cele mai stupide taxe și impozite imaginabile. Dar chiar și atunci când s-a întâmplat „minunea” cu așa-zisa creștere a PIB, omul de rând nu și-a depășit condiția de sărac, sărăcit și lipsit de șanse egale cu „establishment people”. Țară „bogată”, oameni săraci sau sărăciți: peste 6,5 mil oameni, adică o treime din populație, este sub pragul sărăciei sau pe-acolo. Cel mai mare procent din UE… Una dintre cele mai grave belele cauzate de prostocrație* omului de rând, dar și cea mai puțin vizibilă, este scăderea puterii de cumpărare, prin diluarea valorii reale a banilor. Ceea ce ne costa o sută de lei acum șase ani, în 2019, de când cu guvernarea „pro-europeană”, ne costă acum 160 de lei. De aici și artificiala creștere a PIB – ului României. Iar veniturile noastre nu au crescut, de atunci, cu mai mult de 20 la sută. De aici și sărăcirea… Dacă realizezi cum a fost irosită și dosită această bogăție în mare parte artificial creată, realizezi și că prostocrația (*) este, în România de azi, deopotrivă o cleptocrație (**). Suntem „miloși” cu alții – cca 3,5 la sută din PIB, anual, au luat calea vecinelor de la răsărit. Bine, nu știm câți bani s-au aruncat în războiul altora, că e secret de stat (nu e așa nicăieri în UE, doar la noi). Suntem conduși de slugoi care au aruncat cu banii (procurați pe credit scump, plătibil de copiii și nepoții noștri, în vecii vecilor) în armament învechit, vaccinuri inutile, izolete și spitale mobile inutilizabile, schimbare climatică, turnători digitali și oengeuri. Avem legi și bugete exclusiv pentru corporații, bănci, establishment people și servicii secrete, nu și pentru oameni de rând. Avem „democrație” pentru iubitorii blugi și „banane”. Avem economie feudală, pentru stăpâni, iar nu și pentru iobagi. Cam asta ne așteaptă în următorii zece ani de „stabilitate”… (*prostocrație = conducerea unei societăți de către cei mai proști membri ai săi, care se bazează nu pe calități și pe merite, ci pe diplome false, etichete de status și cumetrii; **cleptocrație = conducerea societății de către hoți, impostori și vulpe viclene).
