Data de 6 decembrie 2024 va rămâne înscrisă în memoria colectivă a României ca un moment de ruptură, un atac fără precedent la valorile democratice și la drepturile fundamentale ale cetățenilor. Prin decizia Curții Constituționale de a anula turul 2 al alegerilor care erau deja în desfășurare, România a fost aruncată într-un haos politic și instituțional, care ridică semne de întrebare grave cu privire la viitorul democrației noastre. Asociația de drept francez „Public Attitude”, pe care o conduc, a intervenit voluntar în procesul ce a fost judecat de către Curtea de Apel București (anularea deciziilor Biroului Electoral Central nr. 230D/2024, nr. 231D/2024 şi nr. 232D/2024), alături de Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept și de d-l Călin Georgescu. Argumentele Asociației noastre nu au fost nici măcar consemnate, dar analizate. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins toate recursurile formulate, pe data de 17 ianuarie 2025. Cu toate că avea un termen de 48 de ore pentru a motiva hotărârea, Î.C.C.J. refuză și acum să o facă. Am formulat contestație pentru tergiversarea judecății, pe data de 30 ianuarie, văzând că nu este motivată hotărârea, a fost fixat termen de judecată 10 martie 2025 (!!!) cu toate că termenul legal de soluționare a contestației este de zece zile.
Am formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată, arătând că este din nou încălcat dreptul de soluționare „optim și previzibil”, garantat. Am primit prin poștă încheierea de mai jos, ce constituie o obrăznicie rară, cei cinci magistrați motivând respingerea preschimbării termenului … că prin Hotărârea nr. 146 din 27 noiembrie 2024 (!!!) a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu ar fi fost fixat vreun termen de judecată înauntrul celor zece zile stabilite de art. 525 alin. (5) din Codul de procedură civilă.
Suntem brutalizați, ne confruntăm cu o negare agresivă a drepturilor noastre fundamentale tocmai din partea celor care ar trebui să vegheze la respectarea acestora. Atunci când și magistrații Î.C.C.J. își permit să încalce cu bună știință prevederile Codului de procedură civilă, nu mai avem speranțe, ne simțim pășind în Infernul lui Dante Alighieri, pe al cărui frontispiciu stă scris: „Voi ce pășiți aici, abandonați orice speranță!”
Vestea bună este că acum am aflat cu toții, oficial, că ne aflăm în stare de opresiune, iar rezistența noastră -a fiecăruia- devine o obligație.
Dreptul de rezistență: o moștenire a gândirii politice universale
Dreptul de a rezista în fața opresiunii nu este un concept nou sau izolat. El are rădăcini adânci în istoria gândirii politice și juridice, fiind consacrat în documente fundamentale ale umanității, precum Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789. Acest text, care este cel mai cunoscut rezultat și pilon al Revoluției Franceze, afirmă explicit că cetățenii au dreptul să se opună oricărei forme de guvernare care încalcă drepturile și libertățile lor fundamentale. Articolul 2 al Declarației din 1789 este edificator în acest sens: „Scopul oricărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și imprescriptibile ale omului și ale cetățeanului, și anume: libertatea, proprietatea, siguranța și rezistența la opresiune”. Rezistența nu este doar un drept, ci și o datorie civică atunci când puterea devine abuzivă și încetează să mai servească interesul public. Acest principiu a fost preluat și extins în secolul al XX-lea, odată cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului de către Organizația Națiunilor Unite în 1948. Documentul recunoaște dreptul persoanelor de a se opune regimurilor care încalcă drepturile fundamentale ale omului, chiar și prin mijloace nonviolente. Nu pare inutil să reamintim că prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului sunt direct aplicabile în drept intern. Conform dispozițiilor articolului 31 al Legii nr. 590/2003: (1) Obligațiile prevăzute de tratatele în vigoare se execută întocmai și cu bună-credință; (2) Aplicarea și respectarea dispozițiilor tratatelor în vigoare reprezintă o obligație pentru toate autoritățile statului român, inclusiv autoritatea judecătorească, precum și pentru persoanele fizice și juridice române sau aflate pe teritoriul României.
România în 2024: un context al crizei democratice
La data de 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a României a adoptat o decizie care a șocat întreaga țară, ulterior întreaga lume: anularea alegerilor prezidențiale din luna decembrie. Acest act, motivat oficial prin invocarea unor „informații declasificate”, a fost în realitate o lovitură directă la înseși temeliile democrației românești. Prin această decizie, Curtea Constituțională a ignorat vocea cetățenilor, a subminat principiul suveranității poporului și a creat un precedent periculos pentru viitorul sistemului nostru democratic. Alegerile libere și corecte sunt coloana vertebrală a oricărei democrații, iar anularea lor reprezintă un act de putere care nu poate fi acceptat într-un stat de drept. Mai mult decât atât, această decizie a fost adoptată în baza unor argumente superficiale, bazate pe „bârfe, șușanele” și speculații, și nu pe elemente concrete și verificabile. Așa cum a subliniat recent un analist politic, „anularea alegerilor este un act de natură să genereze un vid politic și să încurajeze dezordinile sociale”.
Reprezentanții noștri: o chemare la acțiune!
În aceste momente grele, atenția se îndreaptă către reprezentanții noștri în Parlament – deputați și senatori. Aceștia au fost aleși să reprezinte voința și interesele celor care i-au trimis în legislativ. Prin urmare, ei au o datorie sacră să se ridice împotriva acestei decizii antidemocratice și să apere drepturile fundamentale ale cetățenilor. Cei nouă judecători ai Curții Constituționale care au semnat această hotărâre sunt, într-un fel, „colaboratorii” sistemului opresiv. Ei își desfășoară activitatea sub același acoperiș cu Parlamentul, respiră același aer și se bucură de aceleași privilegii ca și reprezentanții noștri. Prin urmare, deputaților și senatorilor le revine sarcina de a-i confrunta pe acești judecători, de a-i aduce în fața realității și de a-i îndemna să corecteze eroarea.
Deputați, Senatori, dacă vreți să rămâneți în istorie, să fiți evocați ca și oameni de Stat, purtați-vă ca atare! Fiecare dintre noi și-a făcut treaba, în sala de judecată, pe treptele Curții de Apel, mărșăluind prin toată capitala. Acum este rândul dumneavoastră.
Vă adresez un apel direct, Parlamentului României: nu rămâneți pasivi! În luna februarie, pe 25 și 27 februarie, judecătorii Curții Constituționale vor avea ședințe. Acestea sunt momente cruciale în care puteți acționa. Înconjurați-i pe acești magistrați, stați lângă ei, amintiți-le că eroarea este omenească, dar persistența în eroare este diabolică. Îndemnați-i să recunoască public că Hotărârea nr. 62/2024 este nulă și neavenită, adoptată în baza unor informații neconcrete și speculative.
Puterea poporului: o forță care nu poate fi înfrântă
Istoria ne arată că puterea poporului este mai mare decât orice sistem opresiv. Filosoful și juristul francez Étienne de la Boétie, în lucrarea sa „Discursul sclaviei voluntare”, scria în 1548, la 18 ani că „statul tiranic este susținut nu de armată, ci de corupția și complicitatea unor indivizi care se îmbogățesc în jurul puterii”. El arăta că tirania nu poate dăinui dacă oamenii încetează să o susțină, dacă refuză să mai participe la un sistem care îi oprimă. Gândirea lui de la Boétie a fost amplu demonstrată de experiența lui Mahatma Gandhi, care a eliberat India de sub dominația britanică prin mijloace strict nonviolente. Gandhi a demonstrat că puterea unei mișcări populare, unită și hotărâtă, poate răsturna chiar și cele mai puternice imperii.
Ce mai putem face noi, care nu suntem deputați sau senatori
Și în România, puterea poporului poate fi decisivă. Dacă cetățenii vor alege să nu mai coopereze cu un sistem care îi oprimă, dacă vor refuza să mai participe la un joc politic care îi ignoră vocea, atunci acest sistem nu va mai putea dăinui. Scriam în 2014 în „Gigantul cu picioare de lut” că revoluția nu înseamnă întotdeauna violență sau conflicte. Ea poate fi un act de curaj civic, de unitate și de determinare.
„Românul este pașnic prin fire, dar hotărât în acțiune, istoria ne-a demonstrat-o cu prisosință. Nu vom pune mâna pe arme (nici nu avem de fapt), dar vom etala disprețul nostru față de toată clasa politică în văzul lumii. Nu vom da în clocot, îi vom umili și ostraciza. Sfidarea noastră a tuturor nu este posibilă decât prin impasibilitatea poporului român, și ideea repetată până la nivel pavlovian că nu ne putem uni. Vestea proastă pentru ei este că ne-am unit, și că suntem mai mulți decât cred ei. Dacă fiecare ne vom comporta față de infractorii care ne conduc în același mod în care EI se comportă față de noi -precum dușmanii- se vor cere ei afară. Arătați-le cu toții că în țara NOASTRĂ, nu A LOR, culmea, râul, ramul, codrul nu le mai sunt prieteni! Doctori, nu-i mai îngrijiți, lăsați-i pe hol până veți fi terminat de consultat ultima bătrânică săracă! Infirmiere, pansați-i când se împușcă în ganglion numai după ce veți fi îngrijit ultimul amărât rămas fără locuință! Avocați, nu-i mai apărați în dosarele lor de corupție, aveți prea mulți clienți, țara geme de atâta suferință! Grefieri, grăbiți termenele în dosarele lor penale! Judecători, acordați pedepsele maxime posibile, nu cele minime! Taximetriști, refuzați să-i transportați, arătați-le stația de metrou! Oameni de cultură, refuzați să apăreți alături de ei! Patroni de restaurante, refuzați să-i primiți în localurile dumneavoastră! Ospătari, refuzați să-i serviți la masă! Angajați ai băncilor, săriți la clientul următor când se prezintă vreun personaj corupt și cunoscut ca atare! Patroni de magazine, refuzați să le mai vindeți produsele voastre! Firme de catering, nu le mai livrați mâncarea comandată! Patroni de hoteluri, refuzați să-i mai primiți în stabilimentele dumneavoastră! Cameriste, nu le mai schimbați lenjeria! Ziariști, refuzați să mai scrieți despre ei! Cititori ai presei, boicotați sistematic orice publicație ce încearcă să justifice comportamentul vânduților! Cameramani, filmați-i doar în ipostaze dezagreabile, cu degetele în nas! Funcționari de stat, nu le mai virați salariile indecente decât cu mare întârziere sau rătăciți ordinele prin sertare! Polițiști, când îi întâlniți, amendați-i sub orice pretext! Măturători, nu mai măturați în fața vilelor lor! Gunoieri, refuzați să le mai ridicați gunoiul! Menajere, când le faceți curat prin case, băgați-le murdăria pe sub covoare! Și mai ales cu toții spuneți-le de ce refuzați să îi serviți! Consumatori ai televiziunii aservite, închideți televizorul sau urmăriți timp de o lună numai posturi românești sau străine în care acești dușmani ai noștri nu au acces!”
Fruntea sus, dragi români – dacă vom rămâne împreună, vom birui!
Perspectiva biblică
Din perspectivă biblică, rezistența la opresiune este justificată și încurajată, atunci când este făcută cu credință, iubire și respectarea valorilor morale. Biblia ne arată că Dumnezeu este un apărător al celor oprimați și că omul are responsabilitatea de a se implica în lupta pentru dreptate. În contextul actual al României, unde anularea alegerilor din decembrie 2024 de către Curtea Constituțională a generat un val de indignare și de proteste, învățăturile biblice ne îndeamnă să acționăm cu curaj și determinare. Noi, cetățeni și creștini, avem datoria de a ne apăra drepturile și de a lupta pentru restabilirea democrației și a justiției. Prin unitate, prin rugăciune și prin acțiune pașnică, putem să facem ca vocea noastră să fie auzită și să contribuim la construirea unei societăți mai drepte și mai libere. Rezistența la opresiune, justificată din punct de vedere biblic, este un act de credință și de respect față de valorile divine. Prin a ne inspira din exemplele și învățăturile Sfintei Scripturi, putem să ne îndeplinim datoria de a apăra dreptatea și libertatea, atât pentru noi, cât și pentru generațiile viitoare.
Acțiunea noastră, viitorul nostru!
Anularea alegerilor din decembrie 2024 de către Curtea Constituțională a României reprezintă un atac direct la valorile democratice și la drepturile fundamentale ale cetățenilor. Această decizie nu poate fi acceptată și trebuie contestată prin toate mijloacele legale și pașnice pe care le putem imagina. Noi toți, cetățeni ai României, avem puterea de a schimba cursul evenimentelor. Prin unitate, prin curaj și prin determinare, putem reînvia spiritul democratic al țării noastre. Putem arăta că nu vom tolera nicio formă de opresiune și că vom lupta pentru a ne apăra drepturile, până la capăt. În aceste momente critice, chem pe toți cei care încă mai cred în România și în viitorul ei să se alăture acestei cauze. Să fim solidari, să fim hotărâți și să fim pregătiți să apărăm Țara noastră. Viitorul României este în mâinile noastre. Să nu îl lăsăm să fie furat!
