Putem vorbi despre călătoria în timp și apariția unor obiecte transtemporale ce ridică misterul acestui fenomen. Sau „Unde sapă sapa locul, sare din pământ norocul”, după cum spunea un cunoscut poet roman în versurile sale. Și chiar așa a fost în acest caz, pentru că în urma lucrărilor edilitare din iarna trecerii dintre anii 1987–1988, în zona sud-vestică a Constanței actuale, lângă Hotelul Maria, au fost identificate peste o sută de morminte care au lărgit considerabil aria cunoscută a vechii necropole romane de la anticul Tomis. Printre acestea toate s-a remarcat un hipogeu pictat (cavou), descoperit în cadrul unei intervenții de salvare desfășurate în condiții dificile. Cunoscut drept „Mormântul cu oranți” datorită faptului că pictura salvată reprezintă o persoană (sau mai multe) în genunchi sau cu mâinile ridicate, în atitudine de rugăciune. Monumentul funerar este alcătuit dintr-o cameră funerară (6,15 × 3,90 m; h. 2,90 m) precedată de un dromos în unghi (culoar), accesibil prin trepte de calcar. Pereții, construiți din piatră legată cu mortar specific epocii romane târzii, se păstrează până la 2,25–2,90 m și indică existența unei bolți prăbușite. Inventarul funerar este modest și fragmentar (amfore, ceramică, sticlă, marmură, monede de bronz, resturi osteologice), dar permite datarea complexului între secolele IV–VI d.Hr. Unicul artefact păstrat integral este un vas miniatural din bronz argintat cu interior aurit, descoperit pe prima treaptă a dromosului, la -1,45 m adâncime.
Cu dimensiuni reduse și trei picioare scurte, piesa prezintă urme de coroziune accentuate și, mai important, o ștampilă în relief deteriorată deliberat din care se disting doar literele „STO”. Această incizare intenționată, fără legătură cu ritualul funerar roman, sugerează o intervenție modernă, menită probabil să mascheze originea obiectului. Caracteristicile paleografice ale marcajului, alături de urma de aurire și fragmente osoase de pasăre aflate la interior (posibilă ofrandă ulterioară), indică intruziunea piesei într-o fază post-romană. Analiza literației permite asocierea cu producătorul francez de prestigiu Christofle, activ din 1830, celebru pentru introducerea galvanizării cu argint în anii 1840. Evoluția marcajelor sale, de la ștampila cu balanță (1844–1935) la simbolul cavalerului de șah și inițialele „OC” (după 1935), până la ștampila cu numele companiei, oferă un reper cronologic sigur.
Coroborarea datelor stratigrafice, tipologice și istorice susține ideea unei intruziuni din secolul al XIX-lea, într-un moment de intensă urbanizare a Constanței și de contact cu comunități occidentale. Astfel, vasul nu aparține inventarului funerar roman, ci reflectă un episod de reutilizare sau perturbare târzie a hipogeului. Cei care au deschis această criptă în perioada modernă, posibil să îl fi folosit ca o posibilă „cățuie”, spre liniștirea sufletelor celor așezați aici în perioada romană, reînnodând ritualul inițiatic. Această intrare accidentală din secolul XIX ilustrează „biografia” complexului funerar, un monument folosit, modificat și reinterpretat de-a lungul a aproape două milenii. Informațiile ne-au fost oferite de Ingrid Petcu Levei, arheolog în cadrul MINAC. Pentru povestea și valoarea sa istorică vasul Christofle descoperit în „Mormântul cu oranți” de la Tomis – Constanța a fost declarant „Exponatul lunii decembrie 2025” la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, fiind așezat la loc de cinste în vitrinele acestui muzeu. (G.V.G.)
