Prima zi de pace în Ucraina?… Probabil, când se va consemna și prima zi în care banii dați de către statele membre UE pentru „împrumutul neîmprumut” acordat Kievului vor fi virați direct de acestea Ucrainei!… Cu trei excepții: Ungaria, Cehia, Slovacia… State ce nu și-au mezat bunăstarea economică pentru matrapazlâcurile Bruxelles -ului… Și care nu au mimat extazul când Bruxelles -ul a anunțat, victorios, realizarea mecanismului de „împrumut” al Ucrainei… Și care nu au arătat cu degetul nici în clipa în care, arogant, Kievul a ieșit peste liderii de la Bruxelles pentru a anunța, sec, că nu este nicidecum vorba despre un împrumut rambursabil… Fie el și „rambursabil” din banii pe care Moscova îi va datora Ucrainei… Post război. Ci este un mecanism de finanțare a războiului dus de Ucraina… Restul refrenului îl știm: pentru a fi pace în Europa, pentru a nu lăsa frontul din Ucraina să alunece spre miezul UE… Și nu, Kievul nu va accepta ideea finanțării acestui mecanism ca împrumut (ne)rambursabil după ce se va face pace… Pentru că, atunci, nu va fi pace! Nu va fi în interesul Ucrainei să accepte „pacea”, dacă, prima zi a ei ar consemna prima zi în care ar începe scadența banilor primiți de la UE… Și nu va accepta nici formula de „compromis” a Europei bruxeleze, aceea de a achita acești bani din sumele pe care Rusia i le va plăti drept compensații ori despăgubiri… Pentru că Ucraina, dacă va primi ceva de la Moscova (dar niciodată pe post de „compensații de război”, ci, poate, un sprijin de reconstrucție), oricum nu va accepta să împartă cu UE… De aceea, termenii actualului împrumut „nerambursabil” sunt puși pe masă chiar de către Ucraina, care consideră că banii „de război” dați de UE (pentru a se ajunge cândva la pace, desigur!) sunt datorați strict de către statele membre UE… Au acceptat acest lucru, să plătească! Desigur, cu trei excepții, țările care și-au impus propriile argumente ca drept de veto… Ba, însăși dreptul de veto ca un de nenegociat veto al lor față de tembelismele financiare ale Bruxelles -ului…
Și să nu ne fie de mirare dacă, nu peste mult timp, Kievul chiar va da în judecată UE.. Cerând ca acești bani ai mecanismului de finanțare („a următoarei păci”) să nu mai fie gestionați de către Bruxelles, ci, de drept, de către Kiev… Cerând ca statele membre să plătească banii pe care s-au angajat să-i dea pentru a nu ajunge războiul în Europa la ele direct în visteria Kievului. Consemnând îndatorarea Europei, a statelor membre, față de Ucraina. Pentru a scoate Ucraina din război ca țara având cele mai multe națiuni datoare către ea… Și dacă nu în termeni oficiali, cel puțin în spate ușilor închise așa va suna condiționarea pusă poate de Ucraina pentru a fi de acord cu pacea… Pentru că Bruxelles -ul i-a furnizat atâtea capete de îndreptări și șantaj viitor a UE, a păcii în Europa, a echilibrului geo-informațional în Europa, a piețelor agro-industriale din UE, încât Europa va trebui să facă ea ceea ce a refuzat Ucraina. Să se așeze la masa unor impuneri. Da, pentru ca Ucraina să revendice „dreptul” de a gestiona ea banii pe care îi va colecta Bruxellesul de la statele membre ar trebui poate să fie parte din UE… Dar, oare, mai este necesar? Mai este necesar juridic ori, toate acele excepții pe care Bruxelles -ul le-a făcut pentru Ucraina, nu vor fi echivalate, de facto, în fața unui tribunal juridic (poate chiar al UE), ca val de preaderare?
Ucraina nu va pierde dară nici un eurocent! Europa, da! Statele membre, care se vor trezi poate datoare direct finanțării mecanismului pus la dispoziția Ucrainei! Și care vor ajunge a plăti cu mult mai mult decât cele 90 de miliarde de euro puse acum în dreptul lor. Vor plăti prin afectarea propriilor bugete, a politicilor deja devenite minime posibilități de asigurare a sănătății, economiilor, apărării propriilor națiuni… Și pentru ce?! Pentru că niciodată Rusia nu va veni în fața Uniunii Europene să echivaleze părți din activele sale înghețate, ci va impune propria-i politică (și propriul interes) într-un eventual sprijin de reconstrucție a Ucrainei. Dar nu va semna niciodată un acord de recunoaștere a unor despăgubiri de război. Nici măcar în formula unor compensații în urma operațiunii militare speciale… Pentru că astfel de acțiuni nu sunt acoperite de despăgubiri civile, sociale, economice. Iar juridic, UE și SUA au greșit aruncându-se în finanțarea acestui război înainte de a se fi asigurat, într-un tribunal internațional, de consemnarea juridică a acțiunii Rusiei ca act de agresiune, ca război… De aici trebuia început… Dar foamea de bani și de împărțit averile națiunilor europene, spre care se îndreaptă toate aceste acțiuni de scadențare a fondurilor date Ucrainei pe seama bugetelor statelor membre, a fost prea mare… Ba, însăși ispita banilor a trecut cu mult dincolo, nu de pofte, nu de lăcomii, ci de un animalic instinct politic bruxelez de a râvni la banii statelor membre…
