Am văzut ce n-a văzut Parisul. Azi am fost iar mândru că mi-s român: președintele Emmanuel Macron l-a primit cu onoruri militare pe omologul lui mai micron din România. Nicușor Daniel Dan a bătut pas de defilare cu palmele lipite de pulpușoare pe covorul roșu din curtea Palatului Élysée. Și Macron a fost încântat, poate să-i ceară orice unui conducător chinuit cu sudori de orice protocol oficial. Dar astea pot fi considerate reacții gratuite de cârcotaș. Iată însă ce vorbe frumos ticluite și pline de sens a lansat președintele Lor la Paris după ce i-a promis lui Macron că va scoate samizdat ediția princeps a biografiei lui Călin Georgescu: „De fapt, democrația este realizarea mandatului de către aleși, mandatul pe care l-au dat oamenii prin vot – și e mai important mandatul decât votul. Dar, spunând asta, o înfrângere pentru mine ar însemna să nu ne mai primească nimeni în Europa sau să nu intrăm în OSCE sau fel de fel de lucruri, nicidecum ce se întâmplă la niște alegeri locale în București. Iar domnul Ciucu are un mandat, problemele Bucureștiului sunt structurale”, a gângurit Nicușor Daniel Dan.
„O înfrângere pentru mine ar însemna (…) să nu intrăm în OSCE.” Așa a zis. Sigur, poate fi o scăpare omenească, dar nu-mi venea să cred când am auzit. E-adevărat că, după invazia Rusiei din Ucraina, spiritul OSCE de la Helsinki s-a dat la fund definitiv, dar România este membră OSCE de când bunica, iar președintele călărește politica externă a țării, nu un cal de lemn.
Reamintim că, la Helsinki, în 1975, s-a semnat Actul Final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) (viitoarea OSCE), un document crucial în timpul Războiului Rece, care a stabilit 10 principii cheie (Decalogul) pentru relațiile Est-Vest, incluzând suveranitatea, inviolabilitatea frontierelor, drepturile omului și cooperarea, neamestecul în treburile interne ale altor state, punând bazele păcii și dialogului pe termen lung. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”. Sediul OSCE este situat în Viena, Austria. Organizația are birouri în Copenhaga, Haga, Varșovia, Praga și Geneva, . La Copenhaga se află sediul Adunării Parlamentare a OSCE, la Haga cel al Înaltului Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale (ÎCMN), iar la Varșovia cel al Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR). La Viena se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei (RFOM).
Organizația a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950, însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, „Carta Albastră”, au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată la Geneva din 18 septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în ultima fază, a III-a, ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975.
Modul de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor și implementarea Actului de la Helsinki a fost discutat și aprobat într-o serie de ședințe desfășurate la Belgrad (4 octombrie 1977 – 8 martie 1978), Madrid (11 noiembrie 1980 – 9 septembrie 1983), și Viena (4 noiembrie 1986 – 19 ianuarie 1989).
Prăbușirea Cortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990 a marcat începutul schimbării. La 1 ianuarie 1995, numele organizației a fost schimbat în OSCE. Pe 19 noiembrie 1999, la Istanbul, OSCE a încheiat un summit de două zile apelând la stabilitate politică în Cecenia și adoptând o Cartă pentru Securitatea Europei. După ce un grup de 13 senatori democrați americani au înaintat o petiție secretarului de stat Colin Powell în care cereau intervenția unor observatori electorali străini la alegerile prezidențiale din Statele Unite, președintele Bush a invitat OSCE să trimită observatori. După ce George W. Bush a afirmat public că „Organizația Națiunilor Unite a devenit irelevantă” și a invadat Irakul, a venit rândul Rusiei să îngroape ONU, Consiliul de Securitate al ONU și OSCE prin invadarea Ucrainei. Președintele Lor nu cunoaște asemenea lucruri, deși este fișa postului de la Cotroceni. Dacă vorbea Petrache Lupu așa, era de înțeles, dar a vorbit președintele României.
