În fond, cetățenii UE nu vor trebui să vadă pe ce se duc banii lor! Nu vor trebui să știe dacă acele producții („de necesitate”, de „urgență militară”, de „Schengen miliar”, dar pentru salvarea doctrinar bruxeleză, nu a Europei) chiar există sau dacă au fost în mod real necesare la un moment dat, într-o conjunctură fatidică pentru pace. Ei, cetățenii Europei, vor trebui doar să plătească! Iar noi dimpreună cu ei! Ba, după cum se pun aceste lanțuri peste veniturile noastre, dintâi chiar noi! Și nu, nu mai este mult până când, Uniunea Europeană o să (ne) listeze la burse direct războaiele! Conflictele militare ca resurse de optimizări financiar-fiscală și bancare ale grupului organizat bruxelez de crimă politică și de națiune. De optimizare a acumulărilor găștilor de putere din Europa care au pus mâinile, nu doar pe direcția financiară a statelor membre, ci pe destinul lor economic… Și sunt, în mod voit fățiș, mult mai puține scenarii, povesti, acoperiri de presă și de „influenceri” decât în cazul tunurilor anterioare ale Europei bruxeleze, precum cele din pandemie… Deja, Uniunii Europene nici nu-i mai pasă de micile amănunte ce pot da la iveală aspectele găunoase din afacerile interne ale Bruxelles -ului în care au fost translatare afacerile naționale, de la economii la pârghiile bugetare de stat, confiscate… Nu-i mai pasă nici măcar cât să dea o linie de mascare uniformă provocărilor și instigărilor de război prin care încearcă să își asigure și să își securizeze, aidoma achizițiilor de seruri din pandemie, banii de rentă viageră a oficialilor agreați, cu un următor venit bruxelez, și de sinecuri, în forme de „granturi”, pentru președinții și guvernele naționale implicate, pentru europarlamentarii hașurați de pe masa lor de șah, și chiar aleșii parlamentelor naționale din statele cu guvernanțe mânjite.
Un venit de următor și continuu război pentru toți aceștia… Căci, nu mai este nici măcar o lăcomie histrionică, cu acel aer teatral al clicilor de la Bruxelles căutând fel și fel de pretexte pentru planurile lor, ci una animalică… În care nu mai contează că vorbele, discursurile, amenințările lor fataliste nu se mai potrivesc, nu de la o zi la alta, ci nici măcar în același foi… Pentru că punctul de întoarcere ultim posibilă, de acolo de unde economiile de război ale statelor nu vor mai putea fi recuperate pentru a servi pacea, a fost fixat la acel procent de cinci la sută din PIB -urile naționale. Și care, doar acum va avea valori diferite pentru fiecare țară în funcție de PIB -ul real național, pentru că va urma aceea generalizare a unui PIB european minim, pe modelul salariului minim care doar pregătește impactul psihologic, catastrofal, asupra Europei, iar cele cinci procente vor avea valoarea dată de un PIB european care va trebui acoperit și de statele mai sărace, având PIB -uri net inferioare, prin cotizații directe din împrumuturile pe care, în mod cert, tot Bruxelles -ul le va oferi, „salvator”…
Or, în acest context, să anunți intenția listării pe burse a companiilor militare din Europa (a tuturor de ei decise) nu mai vizează optimizarea controlului economico-militar pentru un posibil război, ci, în pofida riscului iminent al expunerii și fragilizării unor date altminteri strict secrete, scopul este acela ca Bruxelles -ul să poată urmări fiecare eurocent cheltuit în UE pentru înarmare. Războiul? Este chiar ultima grijă reală a Bruxelles -ului. Și așa va fi până banii se vor termina… Dar asta nu se va petrece deloc prea curând… Iar dacă, de undeva, Europa chiar va fi lovită de război, același Bruxelles va avea grijă șă-și protejeze investițiile de și prin burse, mișcând fluxurile financiare în cuibul diktaturii de la Bruxelles și lăsând Europa (cea a cetățenilor, națiunilor, statelor) să se descurce singură. Dovezile se găsesc în aceleași texte de intenții, proiecte, legi, schimbări de tactici, cutume militare, dar, mai ales, de finanțări, în care UE ne-a desenat nouă o rețetă a inevitabilei singurătăți militare, de apărare, timp de 45 de zile. 45 de zile de război! Desigur, dacă ne-ar ataca rușii… Și cărora, noi singuri, ar trebui să le facem față timp de 45 de zile pentru a da timp Europei și Alianței NATO „să se mobilizeze”… De fapt, să-și pună la adăpost sinecurile de război. Ale oficialilor bruxelezi. Nu obligatoriu și pe cele ale guvernanților statelor servile. Pentru că, înainte de face un plan de apărare a flancului estic, Bruxelles -ul s-a îngrijit să pună pe hârtie un (aproape) decalog al neputinței apărării Europei cetățenilor. De la motive imbecile, precum limitările în transferurile de război date de „taxele vamale” (de parcă într-o stare de război o să mai taie cineva bonuri la bariere), la precabilitatea drumurilor (și nu, nu numai la noi!), dar și alte limite și limitări pe care le-au descoperit brusc pe infrastructura UE. Dar nu, nu sunt toate fanteziile militare ale unor oficiali prea civili pentru a înțelege logica militară. Nu neapărat și rațiunea acesteia, dar nu mai contează. Pentru că, de exemplu, motivarea întârzierii unei posibile apărări a flancului estic, din cauza reglementarilor vamale complicate, vizează, de fapt, reconversia cinică a acelor spații civile funcționale și folositoare pe anumite segmente ale UE, precum Spațiul Schengen, care ar putea fi convertit, nu pentru pace, uitați de ea!, ci, străpunsă precum porumbeii albi însângerați ce vor atârna de reverele acestor diavoli ce au în mâini destinele noastre (și ale Europei), pentru război. Fie el și achitat în cryptobani, fie „furnizând” produse ale unor fabrici pe care nu le va putea inventaria nimeni, aidoma muniției și armamentului depozitate de Bruxelles în Ucraina.
