„Râmele” (pamflet de Mihai Horga)

Ploaie de vară, ploaie caldă

Azi-noapte a-nceput să cadă

Şi dimineaţa, pe răcoare

Pe trotuare, ce mişcare!

Bine spălate sunt de ploaie

Râmele-domni si domnişoare

Spre promenadă se inşiră

La dragoste,cu toate-aspiră

În vogă este râma-şnur

Trup tras ca prin inel, vă jur!

Păşesc atent, cu-a mele ghete

Să nu strivesc aste spaghete

Că toate au dreptul la viaţă

Cum U.E. astăzi ne învaţă

„Iubiţi şi râma vagaboandă”

(Asta ar fi ultima poantă…)

Văd mii de râme-un regal

Chiar prin Parcul Municipal

Pe-aleile, frumos pavate

De S.R.L.-uri deochiate

Cu cărămizi de viaţă scurtă

Ce zgârie râma pe burtă

Prin glod,mai bine-ar luneca

Dar, cum s-ar mai emancipa?

Că, doar prin parc se mai adună

Orice s-ar zice-râma bună

Râma tunată, neam de soi

Nu de-aia proastă, de gunoi

Incultă şi cu celulită

Ci râma-fiţă,îngrijită

Cu-amic ales, cu cont bancar

Merţan bengos şi celular
…………………………………………………………………………
Toate-ar fi bune,dar, e criză

Şi se anunţă o surpriză

Cum nu plătiţi măcar acciză

Hei, râmelor, lunganelor,

Vi s-or percepe-tuturor

Un sfert din lungul trupului

Îl veti ceda bugetului

Deci-fuga-n pământ înapoi

Nu veţi scăpa nici în gunoi

Că, din gunoi,cine te trage,

Un bine,clar că nu îţi face

Dacă afar-o să-ti rămână

Chiar şi un căpeţel de râmă

Vă dau suratelor, un sfat:

Intraţi cu totul în rahat

Până va trece-acest păcat

Dar nouă, ce ne mai rămâne?

Plătim, oameni suntem-nu râme…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*