Să nu ne dezicem de rădăcinile noastre! Hai la lupta cea mare! Vom fi la fel de măreți CA ALTĂDATĂ!… Și mai mult decât atât! Așa s-a auzit zilele astea urletul de fiară alfa al lui Sorin Grindeanu către poporul pesedist. Pentru că, n-așa, pe 7 noiembrie, când aniversăm Marea Revoluție din Octombrie, va avea loc supremul congres al Partidului Social Democrat, când numai Sorin Grindeanu se aruncă în luptă cu el însuși pentru fotoliul lui Ion Iliescu. Cum să ne „dezicem de rădăcinile noastre”? Adrian Năstase privea prin fante orizontale spre aristocrații politruci care îi juraseră credință secretă pentru înșfăcarea cea mare. În noaptea cuțitelor roșii de la PSD, pe când se pregătea debarcarea Bătrânului Edec (așa cum, inspirat, l-a poreclit Traian Băsescu), Ion Iliescu a izbucnit într-o ședință după ce a dat afară presa: „*** u-vă muma-n cur, nenorociților, mi-ați distrus prestigiul partidului!”, și dă-i, și dă-le! Iar înregistrarea a ajuns la… Corina Drăgotescu, după cum povestea altădată Sorin Oprescu. Eram împreună cu Gabriel Klimowitz și l-am întrebat cine putea să dea din casă asemenea lături: „Nu știu, domne! Ăștia ai mei au trei neuroni: unu în cap, unu în câlcâi și altu în cur. Nu știi niciodată cu care gândesc…”, a răspuns doctorul și nu cred că atunci mințea… Nici eu nu știu cu care a gândit Sorin Grindeanu când l-a atacat pe Ilie Bolojan la monosprânceană. De obicei, românul se leagă de defectele fizice ale rivalului atunci când defectele morale justifică orice atac la aspectul fizic al adversarului. Candidează Bolojan la președinția PSD? Nu, dar poporul pesedist amușină prada, simte carotida, este însetat de sânge.
Și așa a ieșit un discurs vizibil pritocit: „Să arătăm că PSD poate să se schimbe fără să-şi renege rădăcinile. Să demonstrăm că poţi guverna şi cu inima deschisă, nu doar cu sprânceana încruntată către propriii cetăţeni. Aţi văzut că n-am folosit pluralul. Ştiu că ţara aşteaptă de la noi mai mult decât discursuri, aşteaptă soluţii. De aceea, îndemnul meu la final este următorul şi este unul simplu: Noi trebuie să fim uniţi pentru români, trebuie să fim puternici împreună”, a juisat Sorin Grindeanu. Profetul Bolojan nu a tăcut de această dată, a adus argumente pertinente fiindcă, la urma urmei, este sprânceana dumisale: „Dacă nu ne reducem cheltuielile în continuare, bolovanul ăsta de datorii şi de credite vine peste noi, este cât se poate de clar şi, indiferent cine va fi în guvernare, va avea nişte probleme cât se poate de serioase. Dacă era totul perfect, era o înghesuială, acum patru luni de zile, când trebuia să fii premier. Eu mi-am asumat această situaţie dificilă, am mai spus, nu e o problemă că ies prost. Problema este să nu iasă prost România în această perioadă, să nu ies prost degeaba, ca să ne înţelegem foarte bine. Asta este o miză importantă cât timp sunt pe acest post. Şi de aceea, nu jignesc pe nimeni, nu creez tensiuni pe gratis, dar, cum să vă spun, acolo unde sunt absolut convins că fără nişte măsuri nu se poate, nu am cum să cedez, pentru că de paliative ne-am săturat, înţelegeţi? Şi foarte deschis, ştiţi, am inima deschisă pentru orice fel de negocieri, pentru orice fel de soluţii pe care un grup sau altul să le găsească, dar să nu ne batem joc de cetăţeni, şi foarte deschis, ştiţi, nu voi fi niciodată de acord, cei care mă cunosc (ştiu – n.a.), să fac înţelegeri pe sprânceană pentru privilegii sau pentru alte lucruri”.
No, d-apăi praf che fac! No! No! După cum zicea profesorul Ovidiu Ranta de la Cluj, ardelenii au vreo 60 de nuanțe la acest „No!”. Până la urarea finală: „No, apăi meri în…!” Să iertați că nu folosesc tăte vrobele neaoșe, cum ar trebui… Acest om trebuie ascultat, nu bate câmpii. Situația României chiar este dramatică, dar nu-i pot ierta că nu face auditul guvernării Ciolacu. „Nu e normal să mărim taxe și banii să se ducă în salariile unor aparate publice care nu se justifică… (…) Anul viitor, trei la sută din PIB-ul României sunt doar dobânzile pe care le plătim. Cheltuim cu 150 de miliarde de lei mai mult decât ne permitem, adică 30 de miliarde de euro. Fără împrumuturi, nu am fi putut plăti salariile. Plătim dobânzi de 55 de miliarde de lei – 11 miliarde de euro. E insuportabil”. Ce să priceapă Grindeanu din această radiografie a guvernărilor precedente? La asemenea sărăcie, numai Sarsailă ne mai poate credita. Și apoi, de ce ar fi mai agreabilă agurida din grimasa de fată răscoaptă a lui Sorin Grindeanu, în comparație cu monosprânceana lui Ilie Bolojan?
Coteii de la PSD îi vor arunca în cap tot ce va merge prost în această guvernare. Tot! Au mânărit „pachetul” pentru tăierea pensiilor speciale ale ilegaliștilor lui Ion Iliescu și e de vină tot Bolojan. Uite, domne, că nu vrea să taie pensiile speciale! Dacă eram noi… Și ardeleanul va ieși din mlaștină, ca bivolul plin de tăuni și va sfâșia aerul cu coarnele. Nu va suporta la nesfârșit afronturile, chiar dacă s-a dovedit foarte răbduriu până acum. Are și el o limită, no! De aceea, ca să-l stârnească și mai mult, licheaua cu grimasă a copt pe 24 octombrie o ședință cu Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu procurorul general Alex Florența și cu Elena Costache, președinta Consiliului Superior al Magistraturii. Grindeanu nu l-a invitat pe partenerul Bolojan la discuție. „Așa cum am anunțat public, am inițiat o consultare în vederea elaborării rapide a unui proiect de lege privind pensiile magistraților care să răspundă cu adevărat așteptărilor românilor și să deblocheze tranșa de 231 de milioane de euro din PNRR până la data de 28 noiembrie, zice Grindeanu. Demersul meu vizează două obiective clare: deblocarea situației din justiție și formarea unui grup de lucru cu specialiști, sub coordonarea Parlamentului, care să identifice cu celeritate soluția legislativă constituțională, a explicat Sorin Grindeanu. Eu cred că în politică dialogul este singura cale prin care poți obține rezultate pe termen lung. Sunt un om politic care respinge obtuzitatea și încăpățânarea, pentru că acestea nu duc niciodată la rezultate viabile”.
Noi știm la ce face aluzie proorocul Ilie când apelează și el la semantică și îl acuză pe Grindeanu de „înţelegeri pe sprânceană pentru privilegii”. Cu toți Stăneștii lui și cu popa Ilie Sîrbu… Și-apoi, putem să-i urăm lui Grindeanu de pe acum călătorie sprâncenată, cu tot cu partid, când va încerca Dunărea electorală cu degetul. Pentru că e prea detot, e cu ochi și cu sprâncene, e prea jegos să-i auzi pe cei de la PSD vorbind despre morală și dreptate socială, acum și pururea și în vecii vecilor! Și dacă tot au ajuns cei doi la sprâncene, eu le dedic cântecul „Mândră cu sprâncene multe”, interpretat de Ion Dolănescu. Cu salutări de mamă! Poate se mai ogoiesc…
