În procesul de restaurare – conservare întreprins de specialistul Gabriela Dragomir, de la Muzeul Naționl de Istorie a României, s-a aflat de această dată „piesa” cu nr. inv. 72965. Este vorba despre un artifact dintr-o necropolă de incinerație, respectiv mormântul XCII, localitatea Cârna – locația „Grindul Tomii”, din jud. Dolj. Necropola este din perioada mijlocie a epocii bronzului (a doua jumătate a mileniului II î.Hr.) / cultura Žuto Brdo – Gârla Mare (Cultura Câmpurilor de Urne). Vasul ceramic este din lut ars, cu modelare manual, ardere reducătoare, ardere secundară, incizare și imprimare. Diametru maxim: 17,1 cm; diametru bază: 6,2 cm; înălțime: 8,2 cm.
Vasul făcea parte din inventarul funerar al mormântului de incinerație M. XCII, fiind utilizată drept capac al urnei funerare. Forma acesteia este tronconică, cu picior inelar, drept, relativ scund. Marginea este lată, cu un prag spre interior și patru lobi, mici, dispuși simetric în raport cu diametrul vasului. Pe peretele vasului (cu aspect de cupă), există două perforații de o parte și de alta a unuia dintre lobi. Inițial vasul a avut o culoare neagră, fiind realizat din pasta fină; din cauza arderii secundare pe rugul funerar, suprafața vasului a fost ușor calcinată, culoarea devenind brun-roșcată și cenușiu albicioasă
„Împodobirea” a avut loc cu realizarea de registre succesive de decor prin împunsături și imprimare, atât la exterior (inclusiv marginea și piciorul), cât și în interior. Pe suprafața exterioară a vasului – pe margine, apare un șir de împunsături scurte, în zig-zag, urmat pe corp de două șiruri orizontale, concentrice, realizate din împunsături scurte, vertical, iar apoi ghirlande cu franjuri care împart egal suprafața în metope și pe picior o bandă de incizii scurte, verticale, urmată de o altă linie în zig-zag; în interior – șase șiruri orizontale, concentrice de împunsături și impresiuni diverse (liniare, circulare), iar în mijloc o cruce având în fiecare cadran un simbol solar (mica impresiune circulară înconjurată de linii scurte, dispuse radial). Substanța albă de incrustație nu s-a păstrat. Informațiile au fost prezentate de către Corina Borș, din partea MNIR. La data restaurării, strachina prezenta degradări fizice; ea mai fusese restaurată înainte, ansamblul fiind realizat din 9 fragmente lipite cu celuloid, din care erau desprinse 2 fragmente; integrarea cromatică era ștearsă pe alocuri. Piesa a fost propusă spre restaurare pentru reasamblarea fragmentelor desprinse. Pentru restaurarea acestui obiect s-a recurs inițial la curățarea culorii. În urma acestei operațiuni, s-a constatat că vechile lipituri nu asigurau o rezistență optimă. De aceea, s-a hotărât desfacerea, curățarea adezivului îmbătrânit și reasamblarea tuturor fragmentelor. Lacunele au fost completate cu ipsos de modelaj, au fost finisate în cea mai mare parte cu bisturiul, și apoi au fost integrate cromatic. Acum „Strachina cu picior” din cultura Gârla Mare poate fi admirată în colecțiile MNIR, ajutându-ne să ne raportăm temporal la o civilizație din a doua jumătate a mileniului II î.Hr. (G.V.G.)
