Gib Mihăescu este unul dintre scriitorii români, de valoare, din perioada interbelică. Născut la Drăgășani și participant la Primul Război Mondial, în scurta-i viață și-a rezervat timp să scrie teatru, nuvele și romane inspirate de viața cotidiană și „aristocrația” timpului său. În fiecare an Asociația Rusidava Culturală, și mai nou împreună cu Liga Scriitorilor Români, Filiala „Gib Mihăescu”, Vâlcea, organizează omagieri de ziua nașterii sale și comemorări în ziua decesului. Anul acesta, 2025, când se împlinesc 90 de ani de la plecarea la cele veșnice, m-am gândit că Gib Mihăescu ar merita să fie comemorat și prin alcătuirea unei antologii „In Memoriam Gib Mihăescu – 90 de ani de la intrarea în eternitate”. Evenimentele trec, se uită, chiar dacă unele sunt consemnate în articole publicate în reviste online (pentru că revistele tipărite sunt pe cale de dispariție), deci, în timp, și site-urile, dacă nu mai sunt finanțate de cei care le-au înființat, dispar. Dar scrisul rămâne scris, negru pe alb, într-o carte pe care o poți găsi peste ani și ani într-o bibliotecă, într-un anticariat sau chiar peste zeci și zeci de ani într-o bibliotecă particulară sau într-o casă memorială, ca document ce a căpătat valoare în timp.
Despre Gib Mihăescu au scris mulți autori în cărțile lor, despre opera și viața sa, au fost întocmite teze de doctorat etc. Dar o antologie are o valoare aparte. Dacă într-un volum al unui autor Gib Mihăescu este analizat prin viziunea autorului, într-o antologie personalitatea sa este privită și analizată din puncte de vedere diferite ale cititorilor, fiecare „văzându-i” activitatea scriitoricească prin prisma viziunilor sale despre arta scrisului. Astfel a luat ființă această antologie în care au publicat scriitori din țară și diaspora. Dar în afară de prezentările vieții și a operei sale, au fost analizate, fiecare cum a perceput, cele două romane importante ale scriitorului drăgășănean: „Rusoaica” (interzisă de comuniști) și „Donna Alba”, ambele cu o mare încărcătură psihologică. Dar în antologie se află și articole referitoare la omagierea și comemorarea scriitorului, la Drăgășani. Și acestea vor rămâne peste decenii o mărturie vie că Gib Mihăescu a fost, este și va rămâne nemuritor în rândul cititorilor, a oamenilor de cultură care știu să-și venereze valorile culturale și să le pună, la locul cuvenit, pe piedestalul culturii românești. Romancierul, nuvelistul și dramaturgul Gib Mihăescu nu a fost uitat niciodată! La Drăgășani funcționează de mult timp cenaclul care îi poartă numele, la fel colegiul din oraș îi poartă numele, iar de trei ani Liga Scriitorilor Români, Filiala Vâlcea, a luat numele scriitorului! De asemenea există în Drăgășani și Casa Memorială Gib Mihăescu și o fundație înființată de urmașii acestuia.
Antologia este deschisă chiar de Președintele Ligii Scriitorilor Români, Al. Florin Țene (Cluj- Napoca), de loc din Drăgășani, și unul din fondatorii Cenaclului Gib Mihăescu, care vine cu patru articole importante: „Rolul operei lui Gib Mihăescu în schimbarea mentalității provinciale a locuitorilor din Drăgășani”, „O scurtă istorie a cenaclului Gib Mihăescu”, „Dimensiunea psihopatologică și de obiectivare în proza lui Gib Mihăescu” și „Vinul și personajul în proza lui Gib Mihăescu: între tradiție și neliniște existențială”. Țene afirmă că Gib Mihăescu: a contribuit la schimbarea treptată a mentalității provinciale locale, prin forța ideilor, prin portretele critice ale micii burghezii și prin deschiderea către problematici universale. În continuare, Marian Bărăscu (Drăgășani), președintele Asociației Rusidava Culturală, membru vechi, fondator și actualmente președinte al Cenaclului Gib Mihăescu, ne prezintă o parte din „Istoria Cenaclului Gib Mihăescu”. Dânsul are în proiect să scoată un volum de la înființarea acestui cenaclul până în prezent; anexând documente xeroxate, cu procesele verbale de înființare și de la ședințele cenaclului, dar și declarații ale prietenilor apropiați ai scriitorului. Ecaterina Chifu (Râmnicu Sărat) – cea care a tradus poeziile lui Labiș în franceză și „Luceafărul” lui Eminescu – face o amplă analiză a romanului „Donna Alba” . Romanul „Donna Alba” al lui Gib Mihăiescu este o operă aparte în literatura interbelică, o monografie a unei iubiri fulgerătoare pentru o femeie fascinantă, o apariție meteorică în viața unui tânăr care abia își începea studiile în vederea unei cariere.
Despre „La Grandiflora de altădată” ne vorbește Iosefina Schirger (București), de loc din Drăgășani, aducând argumente bine documentate despre viața și opera lui Mihăescu. „La Grandiflora” este o alegorie filosofică a obsesiei, a căutării unui ideal în lume. Gib Mihăescu construiește destine dense, pline de simboluri, care lasă loc interpretărilor și reflectă neliniștile epocii interbelice. Nuvela este opera de debut, simbolică și complexă care îmbină realismul psihologic cu teme precum căutarea adevărului, imposibilitatea atingerii idealului, obsesia, conflictul dintre idealism și realitate, alienarea intelectualului, decăderea morală a societății. Preotul profesor doctor Liviu Lazăr (Drăgășani) face o recenzie la romanul „Rusoiaica”, cel mai valoros din opera autorului. Dânsul afirmă că: Gib Mihăescu şi-a încercat puterile literare ca prozator, romancier şi dramaturg. S-a proiectat asupra operei sale influenţa literaturii ruse, a unui anumit ,,dostoievskianism”. Opera lui Gib Mihăescu are însă luciditate şi limpezime, autorul manifestând interes pentru proza analitică, prin sondarea adâncimilor subconștiente. Constanța Badea (Râmnicu Vâlcea) vine în această antologie cu două articole: „Gib Mihăescu: Viața, Opera și Contribuția Literară” și „Rusoaica – O Călătorie în Abisul obsesiei”. În opinia Domniei sale: Gib Mihăescu este una dintre figurile marcante ale literaturii interbelice românești, fiind cunoscut pentru proza sa psihologică și pentru modul unic în care explorează conflictele interioare ale personajelor sale. Opera sa reflectă complexitatea societății românești din acea perioadă, aducând în prim-plan teme precum iubirea obsesivă, alienarea și destinul tragic. Preotul Dan D. Gîrjoabă (Timișoara) face o analiză psihologică foarte interesantă în articolul „Opera lui Gib I. Mihăescu – zbuciumul raportului Om – Societate”. Gib I. Mihăescu reușește să redea cu acuratețe acest dublu plan al existenței: realitatea exterioară a personajelor este strâns legată de tumultul lumii lor interioare, iar acest univers psihic reflectă, în mod inevitabil, tensiunile unei societăți aflate în tranziție, în special în perioada de după Primul Război Mondial. Ion Talpoș (Tălmaciu, Sibiu) ne vorbește despre omagierea din acest an a scriitorului Mihăiescu care a avut loc pe 27 aprilie, la Drăgășani și vizitarea Casei memoriale a scriitorului în prezența nepoatei sale, Daciana. Cronica „Rusoaica, un erou și un roman-destin…” aparține domnului Mihai Petre, autorul volumului „ Gib Mihăescu. Un scriitor în cinci lunete”, lansat la Drăgășani în primăvară, cu ocazia omagierii scriitorului.
Cristina Nălbitoru (Brezoi, Vâlcea) – redactor șef la revistele „Valea Lotrului” și „Memoria slovelor” – vine cu două articole scrise despre evenimentele culturale desfășurate în „orașul viilor”: „Comemorarea scriitorului Gib Mihăescu” și „Festivalul omagierii a 130 de ani de la nașterea scriitorului interbelic Gib Mihăescu”. Omagierea scriitorului drăgășănean, Gib I. Mihăescu, la 130 de ani de la nașterea sa, a marcat un moment deosebit în manifestările culturale ale Vâlcei, un act cultural în care a fost din plin implicată și tânăra generație, cea care va prelua ștafeta pe mai departe a valorilor românești spre eternitate. Elena Agiu – Neacșu, ne vorbește despre „Gib I. Mihăescu: Dramaturgia şi proza”, punând accent pe cronicile la piesele de teatru puse în scenă. Personajele lui Gib I. Mihăescu, cele care aparţin pieselor din prima perioadă de creaţie, se aseamănă foarte mult cu eroii lui Ibsen. În drama „analitică” întâmplările se dezvăluie ca necesitate şi destin, nu ca hazard şi întâmplare, ca în piesa „sintetică”. Sorina Ivănescu – Lynskey (Londra), la origini din Drăgășani și membră a cenaclului Gib Mihăescu, ne vorbește cu nostalgie despre „amintirile care nu îmbătrânesc”! Așa l-am întâlnit prima dată pe Gib Mihaescu. Nu în paginile unui manual, ci în inima unei biblioteci de-acasă. Aveam convingerea, că dacă aceste cărți sunt acolo, tatăl meu le citise deja. Iar pentru mine, era o invitație pentru a le ura „Bun sosit și în universul meu”. Aura Stegaru (Paris), nepoata scriitorului, închină o odă romanului „Donna Alba”.
…Te zăresc ades în seară, când el vine să te vadă,
Plâng sub umbre de arcade, pe sub gene te privesc,
Vântul poartă frunze, vorbe şi-o idilă ce se-noadă,
Mâna lui e năzuinţa ce-nspre tine o îndrept,
Donna Alba, Donna Alba,
Lasă-mă să te iubesc…
Ilie Bucă, (Ștefănești, Vâlcea) îl consideră pe Gib Mihăescu „Emblema Drăgășanului” și face un îndemn atât pentru cadrele didactice în promovarea scriitorului în rândul elevilor de la colegiul din oraș, cât și autorităților locale de a se implica și susține actele culturale organizate de oamenii de cultură în memoria scriitorului drăgășănean. Sergiu Ștefan Gorjan (Drăgășani), de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Viti -Vinicolă Drăgășani, susținător și prezent la astfel de evenimente îl consideră pe Gib Mihăescu o personalitate marcantă a Drăgășaniului. Magdalena Neagoe face „O Călătorie prin Labirinturile Ființei”: Stilul lui Gib Mihăescu este caracterizat prin introspecție psihologică profundă, prin lirism discret și printr-o tensiune narativă constantă. El excelează în crearea unor atmosfere încărcate de mister și senzualitate, iar personajele sale, deși adesea bizare sau excentrice, sunt construite cu o mare forță de convingere. Apoi adaugă trei poeme închinate scriitorului. Stelian Ionescu (București) ne prezintă pe „Gib. I. Mihaescu şi vămile văzduhului”, în care face o trecere în revistă a creațiilor sale, iar la finalul articolului ne oferă un tablou (creație proprie), în creion, cu chipul scriitorului. Anca Pînzariu (Boldea) (București) vine cu o întrebare, mai puțin remarcată de cititori: „Ce și de ce citesc personajele din romanele lui Gib I. Mihăescu?” Personajele lui Gib I.Mihăescu sunt pasionate de lectură, precum era însuși creatorul lor. Motivele pentru care citesc sunt, uneori, surprinzătoare. Și în continuare autoarea cronicii vine cu numeroase exemplificări, bine documentate. Ghiță Boian și Pandele Bebe Jianu (Drăgănești-Olt), neobosiți și prezenți la mai toate evenimentele culturale din Drăgășani, Râmnicu Vâlcea, Drăgănești-Olt, Craiova, București etc, ne surprind cu proza „Linia întâi”, făcând aluzie la perioada războiului la care a luat parte Gib Mihăescu. Tiberiu Constantinescu scrie despre „Oameni și umbre din Drăgășani în proza lui Al. Florin Țene și Gib Mihăescu”. Personajele sale sunt adesea reflexii deformate, interiorizate ale unor oameni reali: femei misterioase, bărbați măcinați de vinovății, militari cu moravuri duale, funcționari plictisiți, tineri confuzi, toate aceste siluete putând avea rădăcini în oameni din Drăgășani. Dar Gib le trece printr-un filtru oniric, obsesional, erotizat. Delia Smaranda Tertan (Oradea), „În așteptarea Rusoaicei” face o amplă analiză a personajelor din roman. Criticii impută autorului viziunile triviale livresc-erotice ale lui Ragaiac, dar Gib Mihăiescu e asumat, netemător și, oarecum, nepăsător, îmbinând patetismul, ridicolul și grotescul absolut umane și firești în construcția unui personaj complex, care freamătă între imaginație și real. Ileana Vlădușel (Timișoara) vine cu un eseu „În memoria lui Gib Mihăescu” Din proza sa răzbate o meditație profundă asupra sensului vieții, asupra firii umane, asupra raportului dintre trup și suflet, dintre dorință și morală. Într-un alt context, într-o altă epocă, poate ar fi devenit filosof. Dar a ales să nu teoretizeze, ci să trăiască. A ales să scrie nu din idei, ci din rană.
Ivona Popescu (Galați) ne prezintă o poveste „Obsesiile unui marinar – Memorial în derivă” și deschide proza cu un catren dedicat scriitorului:
Lui Gib, destinul i-a dat,
O rusoaică de neuitat…
Dar ce păcat, că-n a lui fire,
Era doar vis și… amăgire!
Lia Nenciu (Nenciulești, Teleorman) vine cu două articole: „Gib Mihăescu: „Din Linia întâi, până la Vămile văzduhului” și „Jurnalul Adrianei”. Este uimitor, câteodată, cum bucuria se împleteşte cu durerea, succesul cu neputinţa, apogeul cu deznodământul, ca în romanele sale psihologice. Ca şi Eminescu şi, ulterior, ca Labiş, Gib Mihăescu a plecat din viaţă, lăsând în urmă, nu numai o operă uimitoare şi imaginea unui scritor prolific, ci a lăsat după el şi senzaţia că a plecat atunci când ar fi avut cel mai mult şi cel mai bine de spus contemporanilor săi. Ana Vasile (Slatina) ne prezintă un eveniment cultural „Aniversarea scriitorului-jurnalist Gib Mihăescu la Drăgășani” din primăvara anului 2025. Preotul profesor Paulian Buicescu (Slatina) aduce un oamgiu scriitorului printr-un „Laudatio”! Subsemnatul, Ion Nălbitoru (Brezoi / Zătreni, Vâlcea) vin cu trei articole: „Comemorarea scriitorului Gib Mihăescu” din 2024, „Casa Memorială Gib Mihăescu” și „Donna Alba, un roman cu o mare încărcătură psihologică”. Lecturând romanul „Donna Alba” te lovești de un conglomerat de idei, informații, descrieri ale vieții cotidiene cu tumultul și efervescența sa, individul reprezentând acea entitate unică, valoric sau nonvaloric, în acest univers planetar, căci însăși viața omului, cu preocupările sale profesionale, dar și particulare, nu este altceva decât un imens dosar de manuscrise, cu file netede și scrise lizibil, iar cu altele șifonate, întinate, ilizibile – cumpene ale vieții – fiindcă ființa umană are momente în care este neînțeleasă de cei din jurul său, iar uneori chiar ea nu se înțelege pe sine însăși: eul și egoul părând să fie străini unul de altul.
Antologia „In Memoriam Gib Mihăescu – 90 de ani de la intrarea în eternitate” a apărut în 2025, la Editura Franco, din Brezoi, Vâlcea, sub coordonarea și finanțarea familiei, Cristina și Ion Nălbitoru, și va fi trimisă la bibliotecile și Catedrele de Literatura Română de la principalele universități din România. Păcat că autoritățile locale, din Drăgășani, nu s-au implicat în acest proiect, probabil și din cauza nebuloasei politice care s-a abătut asupra României, atât pe plan național cât și internațional, și lipsa fondurilor pentru cultură. Ne ocupăm de alții, dar ne uităm valorile culturale și spirituale care marchează identitatea unei națiuni, afundându-ne într-un globalism care va avea repercusiuni grave asupra obiceiurilor, tradițiilor, etnografiei și folclorului. Să nu ne uităm valorile culturale, fie ele în domeniul scrisului, muzicii, artelor plastice, sculpturii etc. dar și a datinilor strămoșești, a miturilor și legendelor specifice acestui neam, a spiritualității românești. Numai noi, generațiile trecute în toamna vieții, putem să mai transmitem noilor generații păstrarea valorilor culturale românești, care să dăinuie peste veacuri și milenii, odată cu poporul român! Asociația Culturală Rusidava, împreună cu Liga Scriitorilor, Filiala „Gib Mihăescu”, și Cenaclul literar „Gib Mihăescu” au ca obiectiv să facă din Gib Mihăescu un brand al municipiului Drăgășani!
