În această vară am urcat spre nord-estul României, oprindu-mă la Suceava. În zona Moldovei există foarte multe trasee turistice, unele mai frumoase și atrăgătoare decât altele. Greu să faci o ierarhie a drumurilor pe care să le străbați mai întâi. Am trecut prin Mălini, localitate de unde a pornit poezia lui Nicolae Labiș, iar apoi mai departe, pe Drumul Talienilor. Acesta, descris atât de frumos de Mihail Sadoveanu în romanul „Baltagul”, este unul cu o istorie dintre cele mai interesante. El a atras tot timpul atenția a numeroși turiști, chiar dacă nu toți aveau posibilitatea să îl parcurgă, deoarece nu era accesibil oricărui mijloc de transport. Dacă în anii ’70 exista inclusiv un autobuz pe ruta Borca-Mălini-Fălticeni, la începutul anilor ’90 tot mai puține persoane au circulat pe acest drum. Istoria drumul județean 209 B dintre Mălini și Borca a început în 1902, când Regele Carol I al României a hotărât construirea unei rute care să răspundă necesităților economice și militar-strategice ale Domeniilor Coroanei, o șosea care să lege Domeniul Borca de Domeniul Mălini. Regele Carol I a decis construirea unui drum prin munţi, între comuna Borca (jud. Neamţ), şi Mălini (jud.Suceava), în primul rând din considerente militare, pentru a face legătura între Valea Moldovei şi Valea Bistriţei şi în al doilea rând comercial.
Realizarea lui a durat 12 ani, între 1902 şi 1914, iar „drumarii“ au fost aduși din Italia (italieni), de unde şi denumirea de „Drumul Talienilor”, după cum i-au zis localnicii. Toată piatra pe care au folosit-o la poduri și la fundații a fost cioplită manual și au adus-o din cariere până aici cu care cu boi. Ca liant au folosit nisipul cu var. Timpanele podurilor au fost toate rotunjite manual, iar fundația drumului este la -5,30 metri. Acum, pe hărţile rutiere el figurează ca fiind DJ 209B şi i se mai spune „Drumul Vitoriei Lipan”, femeia din Tarcăul Neamţului şi eroina din „Baltagul“ lui Mihail Sadoveanu găsindu-şi soţul ucis într-o prăpastie de pe marginea lui. Proiectarea viitorului drum a fost făcută de către specialişti austrieci, iar construcţia efectivă a aparţinut meşterilor italieni, dar a fost folosită şi mână de lucru din localităţile zonei, adică români.
„În raport cu tehnologia de la vremea respectivă lucrările de artă rutiere au fost realizate foarte bine din punct de vedere tehnic, astfel că podurile metalice sunt un etalon în ceea ce priveşte o lucrare de calitate. Materialul, piatra pentru cioplit, s-a adus de la carierele de la Râşca şi Podul Baciului. S-au construit şi şase cantoane rutiere, câte trei pe fiecare parte a muntelui, din care se mai păstrează doar două. Acestea erau normate ca locuinţe pentru câte două familii în vederea susţinerii personalului care îngrijea şoseaua“, precizează Wikipedia. Lungimea drumului e de aproximativ 55 de kilometri, 33 fiind pe teritoriul judeţului Suceava şi 23 pe cel al judeţului Neamţ, iar cel mai înalt punct este în Pasul Stânişoara, la o altidudine de 1.235 de metri, unde cumpăna apelor (linia de demarcare a două bazine hidrografice), separă cele două judeţe. Este locul unde trecătorilor sau turiştilor li se oferă o perspectivă neasemuit de frumoasă asupra orizontului. După terminarea lucrărilor, drumarii italieni au construit în Pasul Stânişoara o cruce din piatră, cu dimensiunea de 16/18 metri, pentru a dăinui şi a aduce aminte despre cine a lucrat la edificarea drumului dorit de Carol I, o parte dintre însemnele sculptate pe edificiu fiind inspirate din însemnele regale române. După decizia României de la 23 august 1944, când a fost ruptă alinţa cu Axa, zona montană a şoselei a fost teatrul unor lupte înverşunate între beligeranţii conflagraţiei mondiale.
În timpul confruntărilor, „Crucea Talienilor” a fost distrusă de bombardamente, iar cazematele au fost aruncate în aer, după ce soldaţii germani şi ungari au fost nevoiţi să se retragă spre Ardeal. Din monumentul „talienilor“ au mai rămas doar treptele de piatră pe care se urca spre soclul crucii, ulterior fiind montată alta, de metal, luată de la o biserică mutată, fiind construită şi o troiţă. În amintirea soldaţilor din Regimentele 3 Grăniceri, 6 Grăniceri şi a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu ucişi în luptele pentru cucerirea zonei strategice din Pasul Stânişoarei la poalele muntelui a fost construit un alt monument, o veche cruce din piatră marcând poiana în care şi-au pierdut viaţa câteva sute de ostaşi. În urmă cu câțiva ani, administrațiile județene din Suceava și Neamț au decis că „Drumul Talienilor” merită pus în valoare și modernizat. Au făcut proiectele pentru a obține bani de la Guvern și în decembrie 2017 Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a aprobat finanțarea prin Programul Național de Dezvoltare Locală. Astfel, „Drumul Talienilor” a intrat în plin proces de modernizare. Lucrările au fost finalizate în 2025. Podurile şi podeţele ridicate de meșterii italieni pe acest drum care urcă până la altitudinea de 1.235 de metri au fost trainice, nu au avut nevoie până acum de nici o consolidare sau de restricţii de tonaj. Cele trei poduri metalice de pe pârâul Suha, din grinzi cu zăbrele cu calea sus, şi podeţele în boltă din zidărie de piatră cioplită sunt adevărate lucrări de artă, aproape neatinse de trecerea timpului. Lățimea părții carosabile este de 6 metri, iar platforma drumului este de 8 metri. 120 de curbe are acest drum. De asemenea, sunt aproximativ 9.000 de metri liniari de parapeți, peste 6.000 de metri liniari de șanțuri, 4.700 de ziduri de sprijin – lucrări de artă. Sunt 8 poduri, care vor fi consolidate și 58 de podețe. O lucrare care ajută ca județul Suceava să se lege de județul Neamț, prin Borca, și de Autostrada 8. Practic, acest drum modernizat leagă județul Suceava de județul Neamț, dar și de Ardeal, prin Borsec, și de Autostrada Unirii. „Mi-am dorit enorm să fac acest drum și, în sfârșit, îl văd cu ochii mei cum prinde contur, alături de drumul de la Bilbor, care ne leagă de Harghita, de drumul de la Coșna – Grădinița, care ne leagă de Bistrița – Năsăud, de drumul de la Boroaia, care ne leagă de Timișești, Neamț. Sunt câteva investiții mari făcute în mandatul meu, care au avut ca scop legarea Sucevei de celelalte județe și dezvoltarea traseelor turistice extraordinare.
Traseul turistic de la Mălini, zis și Drumul Baltagului, este unul dintre cele mai frumoase trasee care se conturează atât pe partea județului Suceava, cât și pe cea a județului Neamț și, în sfârșit, putem să bifăm, nu că sunt hârtii sau mormane de hârtii, ci fapte rămase în urma noastră. Numai în 2024, 14 drumuri, sunt 102 kilometri de drumuri județene modernizate”, a spus Gheorghe Flutur, președintele CJ Suceava. Traseul este unul dintre cele mai frumoase drumuri, atât pe partea județului Suceava, cât și pe cea a județului Neamț. Românii și străinii au astfel posibilitatea să se bucure de cele mai frumoase locuri cu care s-ar putea întâlni vreodată, ținuturi ce au inspirat una dintre cele mai cunoscute cărți din literatura noastră națională, „Baltagul” (tradusă în 17 limbi: engleză, germană, franceză, cehă, slovacă, finlandeză, italiană, maghiară, bulgară, suedeză, portugheză, daneză, spaniolă, sârbă, slovenă, rusă, ultima fiind olandeza). Cei sosiţi aici putând străbate traseul făcut de Vitoria Lipan în căutarea soţului, îngrijorată de întârzierea peste obicei, de 73 de zile, a lui Nechifor Lipan, „dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani“, plecat la Dorna să cumpere oi. Şi tocmai la Crucea Talienilor, într-o râpă, avea să-l descopere mort, lovit de baltag. Sau turiștii vor găsi răgazul pentru câteva clipe de reculegere și rugăciune la schitul construit în vârful muntelui Stănișoara, la mijloc de cale, acolo unde este și un popas pentru turiști. Pe lângă noua cruce apar în poiană pirostriile ciobanilor ce ne oferă o tocăniță făcută la foc de lemne cu mămăliguță, mesele pline cu caș și brânză și nelipsitele suveniruri. Unii cumpără liguri de lemn pentru nu știu de treburi prin bucătărie. Lumea se adună curioasă și laudă Drumul Talienilor, acum modernizat, apoi fac poze cu telefoanele. Frumos și spectaculos pot spune. După ce ne-am „aerisit” pe vârful Stânișoara, am coborât spre Neamț „o țâră”, să vedem și partea cealalată a traseului. Apoi ne-am întors la Mălini, unde Pensiunea Măgura ne aștepta cu mesele întinse. Dacă iubiți drumurile spectaculoase și cu ceva povești posibil adevărate, urcați pe Drumul Talienilor. Să fie o zi de sărbătoare, să ascultați și slujba de la schit, să gustați și din produsele stânei din apropiere. Nu o să vă pară rău! (G.V.G.)
