Histria (jud. Constanța) a fost întemeiată de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.Hr. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.Hr. de invaziile avaro-slave. Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a descoperit o inscripție intitulată Horothesia, care evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui Traian. Săpăturile au fost continuate sub conducerea lui Scarlat Lambrino, Emil Condurachi și Dionisie M. Pippidi. A urmat o pauză, iar apoi cercetările arheologice în necropola tumulară a Cetății Histria, au fost reluate după 50 de ani de pauză, în 2015, sub coordonarea Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, în colaborare cu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, Muzeul Naţional de Istorie a României, Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Istorie şi Universitatea Ovidius din Constanţa. Această echipă formată din Adela Bâltâc, Paul Damian, Virgil Apostol şi Eugen Paraschiv-Grigore, are un sector de cercetare distinct în cuprinsul sitului, unde realizează – cu finanţare proprie – săpături arheologice din anul 2000 şi până astăzi, obiectivul acestora fiind studierea epocii romane timpurii la Histria.
Rezultatele celor 25 de ani de cercetare sunt unele dintre cele mai importante, fiind obţinute până în prezent numeroase date ştiinţifice şi efectuându-se varii descoperiri arheologice care permit creionarea unei imagini concrete despre aspectul cetăţii în acele timpuri. Astfel, până în prezent, echipa de arheologi din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României a cercetat o serie de edificii şi complexe arheologice databile din epoca elenistică târzie (secolul I î.Hr.) până la ultimul nivel roman timpuriu (secolele IV-VI d.Hr.). Printre acestea se remarcă noi porţiuni din două străzi, cunoscute preliminar din cercetări anterioare, un traseu de stradă necunoscut până la cercetările noastre, trei edificii de mari dimensiuni adosate acestor artere, canale de colectare a apei menajere sau conducte de apă potabilă, o fântână, un cuptor, aici fiind descoperite varii obiecte arheologice (vase de provizii, amfore, vase de lux şi de uz comun, obiecte din bronz, fier, sticlă şi os, monede, fragmente de inscripţii şi arhitecturale etc.). Cercetarea continuă și în prezent, finanțată de Ministerul Culturii și Cultelor, sub conducerea lui Alexandru Suceveanu, iar surprizele plăcute nu întârzie să apară.
Astfel, un tezaur constând în peste 40 de monede şi câteva podoabe antice din metale preţioase au fost descoperite în situl arheologic Histria, după cum ne informează Muzeul Naţional de Istorie a României. Artefacte au fost descoperite în rămășițele unei locuinţe incendiate în perioada romană. În același loc au mai fost descoperite și vase ceramice, obiecte din bronz, fier, sticlă sau piatră, unele fiind inscripționate. Condiţiile descoperirii tezaurului indică faptul că podoabele şi monedele erau păstrate într-o casetă din lemn, iar în urma incendiului acestea s-au contopit păstrând forma acesteia.
Descoperirile au fost făcute în cursul campaniei anuale de cercetări arheologice de la Histria, în cadrul sectorului Poarta Mare – Turnul Mare, coordonat de Muzeul Naţional de Istorie. „Condiţiile descoperirii tezaurului indică faptul că podoabele şi monedele erau păstrate într-o casetă din lemn, iar în urma incendiului acestea s-au contopit păstrând forma acesteia. Cel mai probabil, locuinţa aparţinea unei familii importante de la mijlocul secolului al II-lea – mijlocul secolului al III-lea după Hristos, iar obiectele de valoare erau păstrate într-un loc special, însă din cauza incendiului nu au mai putut fi salvate la acel moment. Această locuinţă romană somptuoasă, cu pavaje din calcar şi pereţi cu tencuială pictată, precum şi vestigiile arheologice descoperite prin cercetarea sa sunt mărturii semnificative pentru reconstituirea unui moment din viaţa vechii cetăţii în perioada Principatului”, reiese din comunicatul oficial. Monedele şi podoabele din acest tezaur vor fi clasate în categoria Tezaur a patrimoniului cultural naţional. Obiectele au fost aduse în laboratorul de restaurare al Muzeului Naţional de Istorie, intrând în colecţiile acestuia. Într-o primă etapă sunt necesare activităţi de investigare şi restaurare-conservare a acestor bunuri arheologice (databile preliminar în secolele II-III d.Hr.), astfel încât ulterior să poată fi prezentate public. În acest sens, Muzeul Naţional de Istorie a României va anunţa în perioada următoare data la care acest nou tezaur va putea fi prezentat – preliminar – publicului şi mass-media. Cercetările arheologice (deopotrivă sistematice şi preventive) coordonate de Muzeul Naţional de Istorie a României reprezintă una din activităţile de primă importanţă ale acestei instituţii, în special considerând faptul că prin acestea, colecţiile sale de patrimoniu sunt constant sporite şi diversificate, iar noile date ştiinţifice astfel obţinute contribuie la o mai bună cunoaştere şi înţelegere a trecutului mai apropiat sau mai îndepărtat. Astfel vin comorile litoralului de acum 2000 de ani către noi, descoperindu-ne taine și mistere neștiute încă, dar care vor complete pagini consistente de istorie. (G.V.G.)
