După aproape trei ani de război, când toată Europa și-a călcat în picioare propriile interese pentru a susține Ucraina, Zelenski începe să își arate adevărată față. Face crize de isterie, sare la beregata celor pe care a ajuns sa ii considere slugile lui. Are atât tupeu, că îi amenință pe cei care l-au scos din rahat. Apropos, a aflat cineva de ce s-a secretizat tot ajutorul dat de România Ucrainei?! Cât anume i-am dat lui Zelenski cu adevărat? Și câți erau bani europeni și câți nu? Câți bani a plătit poporul român pentru un război străin lui?! Că eu nu m-aș mira dacă s-ar afla că Guvernele României (al lui Ciucă și al lui Ciolacu) au împrumutat bani nu pentru țară, ci pentru a le da ucrainenilor. Chiar nu aș fi deloc surprinsă.
În fond, Klaus le-a făcut cadou (total anti-constituțional, că nu era sistemul lu ‘ tac-su!) un sistem Patriot de un miliard de dolari! Așadar, din nou despre tupeul de ucrainean! Cred că ar fi necesară formarea unei noi sintagme în limbă română. „Tupeu de ucrainean” și-ar găsi imediat utilitatea în vorbirea curentă. L-ar descriere perfect pe președintele lor, care ceartă, scuipă și arată obrazul tuturor când nu primește ce-și dorește. Care a refuzat cererea de a vizita Kievul a președintelui german nu doar în mod nediplomatic, ci de-a dreptul nesimțit. L-ar descrie perfect și pe ambasadorul Ucrainei în Germania, un mațe-fripte care l-a jignit public pe cancelarul Germaniei numindu-l „cârnaț ofensat”. Ar descrie-o și pe pipița înțâțoșată care s-a bucurat până la lacrimi de două sute de lei primite de la un român pensionar sărac, că ne-a înduioșat și pe noi când ne-a scris din amărâtul ăla de hotel Marriott unde stătea ca ultima năpăstuită a sorții.
Tupeul ăsta național al lor le-ar descrie perfect și pe „duamnele” care solicită tratamente cosmetice, tunsori și vopsiri, manichiură și pedichiură, toate gratis, pentru că li „s-au stresat părul și unghiile din cauza războiului”. „Tupeu de ucrainean” i s-ar potrivi și mimozei care încerca să se bage în fața mea la rând, într-un magazin, strigând pe un ton cu ifose, fasoane și grețuri celorlați „proști” care stăteau la coadă „I’m from Ukraine, I’m first, let me go first, I’m from Ukraine!”, lucru care i-a lăsat perplecși pe toți. Pe toți, mai puțin pe mine, că eu sunt nervoasă cu nervii din ADN (tecuceacă fiind, mi-a sărit muștarul instant, așa cum se întâmplă când am de-a face cu neamuri proaste). Așa că i-am strigat și eu la fel de isteric „If you’re not going back to Ukraine right now or if you’re shitting your panties in this very moment, behave yourself and get in line like everybody else! Our time is precious, too, woman!” de i-a pierit instant tot hialuronicul din botul care arăta ca un fund de maimuță. Asta în timp ce pe o parte dintre compatrioții mei aflați în magazin i-a bufnit râsul și alții chiar mi-au strigat „Bravooo!”.
Tupeul ăsta îi descrie și pe navigatorii ucraineni care vor tratament preferențial, pentru că li s-a urcat și lor la cap ideea că sunt o rasă superioară și toată lumea e datoare să le sufle-n și-n fund. (…) Băă, ce tupeu au românii ăștia, să facă ei regulile pe teritoriul României! Să nu le dea întâietate ucrainenilor, mai ales că au câștigat și Eurovisionu’! Băăăă, ăștia sunt putiniști, ăștia nu vor să dea raportul ucrainenilor pentru ce se întâmplă pe teritoriu romanesc! Păi romanii ăștia nu știu cine e Zelenski?! Nu știu oare că ucrainenii sunt Noul Popor Ales, noii arieni?! Deci, există sau nu există tupeu de ucrainean?!
