Arhive autor: Marta-Polixenia Matei

Eu, martorul!…*

Un gând, un suflu, o strălucire din coadă de cometă de gând, metafore curgând dintr-o peniță febrilă și de nestăvilit, atât de incisivă și sinceră și totuși atât de temută de marea majoritate a acelora care s-au apropiat de prelinsul


Geneza suspinului ireversibil*

„Tu te-ai născut să poetești iubirea…/ Din trupul ei, secunda, te-a hărăzit Poem!/ Ţi-e sufletul de stea vecin cu nemurirea,/ Când te aşterni cuvânt din doruri ce te cern”…  Da, așa-i scrisesem nu demult, la ceas aniversar, celui pe care-l botezasem