Arhive autor: Marian Ioan

Schimbare de paradigmã în filozofia existenţialã a turmei

Zilele astea, un amic cam constănțean după așezare, nu după naștere, acuza mizerabilele manipulări făcute de televiziuni. Când l-am întrebat de ce dracu se uită la televizor, la altceva decât meciuri, filme, clasic music, omul mi-a răspuns că se uită


Când… „baba” se piaptănă, curcile hohotesc

Este evident că adoptarea unor măsuri care să limiteze, măcar, răspândirea virusului încoronat nu era o măsură aducătoare de câștiguri personale, așa că nu se putea gândi la așa ceva șeful taberei militare americane cunoscute sub numele de cod România.


„Avocatul diavolului” – structură a unui serviciu de Intelligence

Ce se întâmplă acum prin lume, inclusiv în România, în legătură cu ce se întâmplă în Afganistan mi-a amintit câteva texte din lucrarea „Despre Intelligence, altfel”, apărută în 2012, lucrare care nu știu dacă a primit „Interzis” de la structurile


Întrebări unui băștinaș de colonie…

Eu sunt băștinașul trăitor în colonia România. Fiind nu numai băștinaș, ci și naiv, eu crezusem că, deși trăiesc într-o colonie, există niște reguli care sunt obligatorii pentru toți trăitorii de aici. Adică, și pentru coloniști, nu numai pentru băștinași.


Întrebare bolșevică, jigodism şi demnitatea maimuţelor

Este bolșevică pentru că unui bolșevic îi este adresată, și nu unuia de rând, ci chiar celui cotrocean. Bolșevice, de ce nu le dai voie slugilor tale să ne spună câți din ăia care se infectează, pe care ni-i comunică


Știință pandemică

Este știința asta care se manifestă în timpul pandemiei. Că, acuma, în pandemie, știu politicienii românești, inclusiv ăia proveniți din medici care au fugit din profesia lor, când au înțeles că în politică se poate câștiga chiar mai mult. Ce


Avocatul diavolului…

„Despre Intelligence, ALTFEL şi-n mai multe feluri”, apărută în 2012 la editura ADALEX din Sibiu, este prima carte despre Intelligence scrisă de un român, care nu are bibliografie la final, pentru simplul motiv că nimic din ceea ce este în


Noi şi pădurea….

Nu mai ţin minte cum arătau pădurile de pe aici pe vremea când eram mai mult daci şi mai puţin… ce om mai fi. Mă uit, însă la cum arată acuma. Oare ce le-o fi făcut să ajungă aşa? Pe


Trădarea românească…

Dacă instituțiile care scot la concursurile pentru obținerea titlului de doctor ar fi serioase, și n-ar mai scoate subiecte care nu au nici o utilitate pentru nimeni, ar scoate un subiect unic la concurs – „Trădarea Românească”. Deci, nu trădarea,


Cu trotineta, de la „Klaufland” la „Societatea civilă” cu epoleţi

Fusei la Klaufand. Mai bine zis, iar fusei din nou la Klaufand, că prima dată uitai de ce mă dusei, așa că, mă dusei iar din nou, când mă-ntorsei. Păi, dacă puseră ăștia Klaufandu’ în spatele cășii mele! Două lucruri