Arhive autor: Magda Ursache

Tehnocrația suspiciunii…

De la denunţ la enunţ nu-i decât o biată literă. Am supravieţuit în Republica Socialistă a Dosarelor (R.S.R.), existenţa şi textistenţa ne-au fost trecute prin filtrele Securităţii. Larii – secularii – casei ne supravegheau prin pâlnia telefonului; la universitate şi


„Vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu!”

Nu ne protejăm nația, nu ne protejăm nici limba. Sado-masochismului pe tema defectelor românilor, a ticăloșiei lor, a lașității lor (ne expunem și defecte pe care nu le avem) îi corespunde o română stâlcită, schimonosită, stricată. Nu vorbim încă în


Româna de tranziție…

De la Ion Papuc știu (Omul Politic, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2023) că președintele Franței, Georges Pompidou, în spital, cu moartea aproape, a cerut Meditații-le lui Marc Aurelian, nu în franceză ci în greaca veche și nu într-o ediție oarecare. La


Observări în linie dreaptă: Oliver Jens Schmitt – O istorie a BOR

Zero. Onestitate? Nici atâta. Insulte? Destule. Chit că, dacă insulți, te insulți. Cu ochi rău, deformând ce crede că vede, O.J.S. acuză și condamnă, crezându-se irefutabil în argumente. Nu este. Directorul Editurii „Humanitas”, garantul său, îl prezintă obiectiv la superlativ.


Despre noi, despre românitate…

Miniștrii Învățământului toaletează ca pe arbori Limba română și Biserica, să se usuce mai repede. Cineva, un prof. univ. lingvist de felul lui, șef temporar de Institut lingvistic, până l-a demis Eugen Simion, opina, arogant, că limba română ar trebui


Cultură fără cultură?

Se vrea istorie fără memorie. „Istoria e un muzeu în care intri doar dacă vrei”, anunța un presar care se voia coloniza(n)t. Și câți „influenceri” nu sunt gata să prindă din mers trendul dezrădăcinării, al tăierii rădăcinilor. Trebuie, vrem nu


Doamne, Tu știi?…

E de necrezut ce nebunii ni se propun la început de secol. Că mă întreb (după ce exclam ca Virgil Rațiu: „Doamne, Tu măcar ai aflat de toate astea?”), ce mai de făcut. Să urli să se oprească el, secolul,


Încă nu, încă nu, încă nu!

Să rămânem nepăsători și iresponsabili, altfel… Un ghiocel de analist susținea (cu ridicolul nu-i de glumit, domnule Cristian Pârvulescu!) că, de fapt, votul negativ al Austriei și Olandei ar fi un succes, pentru că am fi ajuns cel mai aproape de


Clar de Eminescu…

Ce multe merg pe dos într-o țară ajunsă în stare de Bardo! Ajungi „vector de diseminare” pentru anume ONG-uri, dacă vorbești (ca Ilie Șerbănescu) despre România-colonie sau despre slugile directivelor de la Bruxelles. Îndemn la simplitate al lui Ernest Bernea (Ed. Vremea, București, 2006)


Când ignoranța e comică și nu prea…

„Castigat ridendo mores?”… Moravurile se îndreaptă  prin râs?  Ce căstigați? „Azi doar de căsting auzi”, scrie Paula Romanescu în Să râdem! Caragiale e cu noi și ni-i  plină țara de umor. Zâmbim strâmb, râdem și nu-i râsul nostru. „La vie