Arhive autor: Nicolae Bălașa

Despre crimele umane făcute în numele binelui pentru omenire…

Ca omul de modă veche, omul pentru care obrazul contează, desigur, așteptam reacții la cele scrise, fie și doar contextual. Alegerile au bătut la ușă, gargaragiii și-au făcut numărul, iar poporului i-a rămas, ca și până acum, „jocul de gleznă


Despre lumină și haitele pradă altor haite…

Pentru că tot am vorbit despre veșnicul război al omului cu el însuși, în completarea spuselor anterioare, adăugăm faptul că în 1916 a intrat și SUA în al Doilea Război Mondial. Rezultatul? În următorii doi ani, numărul celor morți sau


Despre omul tâlhar la drumul mare și îndepărtarea de sine…

De când mi s-a pus condeiul în mână și am învățat să citesc, cu alte cuvinte, după ce am început să conștientizez lumea, m-am tot întrebat: cum și în ce fel ne-am îndepărtat de substanța noastră inițială, substanță din substanța


Despre om, dedublare și nebunie în măștile sale

După cum ați observat, neliniști contextuale m-au făcut să mă întorc la frământările mele mai vechi, despre Om, denumire necuantificabilă, om despre care, într-o formă explicită, și-a pus întrebări Kant, în Critica Rațiunii Pure (lucrare scrisă între anii 1781-1787). Tot


Omul – corcitură de context și un bob zăbavă

Revenind la prezența mea și a altora în lume, desigur ca oameni, nu avem cum sta pe gânduri fie și doar pentru faptul că respirăm aerul planetei și ne folosim de timpul și de spațiul pus gratis la dispoziție. V-ați


Despre omul mâzgă – sinteză substanțializată a mocirlei vremurilor

Revin și întăresc ideea conform căreia vânzătorii de iluzii scot, din vânzarea lor, chiar mai mulți decât scot din industria de armament, a prostituției și a drogurilor la un loc. Pentru a ne stoarce, musai frica, foametea și, la un


Pro și contra, contra și pro, după cum se bate darabaua, „coane Fănică”!

Pro și contra, contra și pro, după cum se bate darabaua, „coane Fănică”, păi, altfel, cum?! – completez cât să fiu pe aproape cu citarea spiritului genial și să vă destind frunțile înainte de a înjura de toți morții, de


Narcisism, omul relație, Eu-Tu, cu diferență specifică

De la începutul acestor dezbateri, ce au avut ca problematică centrală, sensul vieții, sens dat de la venirea în lume, până la plecarea din același loc, moartea,  las, la tot pasul, impresia că tot caut nod în papură aproapelui, la


Despre conștința de sine, iubire, trebuințe, recunoaștere și alte trebuințe…

Pentru un fel de rotund, la cele lapidar spuse despre frustrări, războaie și tot felul de molime, deși n-am agreat nicicând teoriile conspirației, amintesc, totuși, că în condițiile de astăzi, când de ideea cu capra vecinului, specifică românului, s-au molipsit


Un amestec fatidic…

Tot în una dintre discuțiile anterioare sugeram ca și componentă în cauza morții, imbecilul cu minciuna, oricând, pe buze, sforar al contextului în care își vrea porția, tinzând oricând și oricum să devină. El, imbecilul a cărui singură substanță, scoasă