Greșeala „dirigintelui” Iohannis a fost aceea de a intra la ora clasei zero PSD(ALDE) înainte de „clopoțel”! Și nu i-a prins în flagrant, meșterind la pozna ce au poftit, pe cei 28 de elevi problemă. Dar asta doar pentru că nu a vrut! Astfel, excesul de zel dat de „ADHD”-ul clasei-problemă, pus în slujba a fel și fel de personaje aflate deja în proces de… corecție, nu a mai fost dovedit, rămânând doar la nivel de bârfă de coridor. Dar asta nu înseamnă că nu a existat…
Desigur, dacă „dirigintele” de la Cotroceni ar fi intrat după începerea „orei”, altul ar fi fost rezultatul! Căci era de ajuns să răsfoiască în direct „catalogul” ordinii de strigare, putând găsi acolo ceea ce știa că a fost meșterit pe post de scutiri de partid și clan. Adeverințele de grațiere. Dar tămbălăul ar fi fost mult prea mare, iar o astfel de dovedire a activității de clasă în stilul și interesele haimanalelor de cartier (rezidențial, e drept!) ar fi trebuit să ducă la desființarea școlii ajutătoare de la guvern. Or, cum nu există normative de exmatriculare pentru astfel de situații s-ar fi ajuns într-un punct mort. Cu un guvern decredibilizat total dar aflat în drepturile sale legitime de a se întruni pe mai departe.
Ceea ce era de dovedit s-a dovedit, însă… Faptul că încrederea pe care o putem avea în acest guvern este de nivelul clasei de competențe la care se află. Zero. Și va fi nevoie de multă abilitate în comunicare pentru a se debarasa, ședință de ședință, de tichia ce va atârna de acum înainte de fiecare dintre cei 28 de miniștri complici. Prezumția de vinovăție, în croirea de acte în interes și folos personal și de clică…
Din păcate, președintele nu va putea fi prezent la fiecare ședință a guvernului, pentru a avea minima garanție că nu se vor insera noi și noi astfel de pocinoguri de catalog guvernamental, iar semnele de întrebare, tot mai legitime, nu vor putea fi evitate. Căci, dacă în prezența „dirigintelui”, clasa zero a guvernului a extras totuși „adeverințele” din catalog, dar numai pentru a pune pe tapet o adevărată „curiculă” parlamentară de grațiere, la care șeful statului va deveni simplu spectator (legitimarea acesteia cu notele de cancelarie ale Consiliului Magistraturii constituind drumul, este adevărat un pic mai ocolit, spre aceeași linie roșie de dezincriminare și reutilizare „profesională” a acelorași personaje vizate inițial), nu este greu de imaginat ce vor face, singuri, de capul lor, cei 28 de miniștri ai acestui executiv aproape penal.
Admirabilă dară vizita surpriză a „dirigintelui” Iohannis! Este însă clar că a fost pentru prima și ultima oară când a putut face asta. Iar dovedirea aplecării spre fapte penale a clasei zero PSD-ALDE a fost irosită. Sigur, dacă în rolul „dirigintelui” ar fi fost Traian Băsescu, scenariul ar fi fost completat cu întrebarea-capcană: Ce avem noi aici?! Urmată de un întreg dialog public reclamat de penalii de partid ca proces de intenție.
Klaus Iohannis nu ar presta însă niciodată un asemenea rol. Pentru că nu îi iese. Iar șansa de a tăvăli public executivul a fost epuizată. Cabinetul Grindeanu (alde Dragnea!) nu se va mai lăsa prins pe picior greșit! Și nu este vorba că executivul își va întări paza la intrare, iar la următoarea descălecare surpriză a președintelui îl va ține pe acesta la ghereta paznicului până își vor strânge nefăcutele de prin mapele lor ordinare, ci este de așteptat ca penalii partidului să impună câteva reguli interne guvernului, iar prezidarea ședințelor de guvern de către președinte, în acord cu Constituția României, să se facă după un cadru de „mică publicitate”.
Lasă un răspuns