Mi-am amintit că am urmărit, cu totul întâmplător, la un anumit post TV că în luna decembrie 2014, Guvernul României a virat în contul unor partie politice nişte sume ce se ridicau, dacă bine îmi aduc aminte, la vreo câteva sute de mii de lei! Am rămas pur şi simplu surprins. Şi mi-am pus întrebarea, ca orice naiv. Cum se poate? Ce are Guernul României cu partidele politice pentru a le da bani? Mai corect zis, ce au banii publici, pe care guvernul îi obţine, prin tot felul de taxe şi impozite încasate de la români, cu partidele politice? Adică, cu alte cuvinte, toţi cei vreo 18-20 de milioane de români, din care cei mai mulţi sunt plătitori de taxe şi impozite, sunt – vrând-nevrând – membri ai diferitelor partide, cărora le plătesc obligatoriu cotizaţie lunară!
Dorind să mă dumiresc, cât de cât, cum devine chestia cu tâmpenia asta, am căutat şi am găsit că, într-adevăr, totul se face cât se poate de legal. Există o lege – Legea nr. 334 din 17 iulie 2006, care se referă la finanţarea partidelor politice. La Art.3, lit. d se prevede că această subvenţionare se face şi de la bugetul de stat, fără a depăşi însă 0,04 la sută din veniturile de la buget. Partidele care se străduiesc să promoveze mai multe femei – nu e clar dacă în funcţii de conducere ori ca simple membre de partid – vor putea primi un procent mai mare decât cel arătat mai sus.
Există, desigur şi criterii după care se fac aceste subvenţii. Nu multe, doar două: a./ în funcţie de numărul de voturi obţinut la alegerile parlamentare; b./ în funcţie de numărul de voturi obţinut la alegerile locale.
În schimb, sunt cu mult mai numeroase destinaţiile pentru care respectivele partide pot folosi sumele obţinute indiferent cum, inclusiv cele prevăzute la Art.3, lit d. Iată câteva dintre acestea: întreţinerea sediilor, cheltuieli cu personalul, presă şi propagandă, activitate politică, deplasări în ţară şi în străinătate, telecomunicaţii, cheltuieli cu delegaţii străine, cotizaţii plătite la organizaţiile politice internaţionale din care fac parte, achiziţii de bunuri mobile şi imobile, probleme de protocol etc.
După ce m-am dumirit eu cu cele de mai sus, am rămas o vreme „în suspans”, cum se spune, neputând găsi o logică elementară. Nu mă întreb cine o fi votat o asemenea lege, că nu puteau fi alţii decât onorabilii noştri parlamentari. Cu ceea ce nu pot fi de acord este faptul cum şi cu ce drept aceştia mă obligă pe mine şi pe ceilalţi români să devenim membri de partid? Au ei vreun drept să hotărască o astfel de negheobie? Au politrucii respectivi dreptul să se plimbe prin ţară şi prin străinătate pe banii contribuabililor? Nu contest faptul că sunt aleşii noştri, că noi i-am trimis acolo să ne reprezinte şi să facă legi folositoare ţării şi nouă, locuitorilor săi. Nu pot contesta nici dreptul lor de a ne face legi şi de a ne pune biruri – în interesul naţional, nu? Ţara are nevoie de bani. De bani mulţi, din care să se înfrupte toţi nemernicii constituiţi într-o clică de hoţi şi de delapidatori! De unde să fure şi să delapideze dacă nu din banii ţării, adică din banii noştri?
Dar să ne oblige să plătim, adică să subvenţionăm partidele politice, asta nu o mai pot pricepe şi nici accepta. Păi cei care vor să-şi facă partide – şi, slavă Domnului, nu sunt puţini! – să-şi facă partide pe banii lor, ori pe banii celor care vor neapărat să-i sponsorizeze. Cei care nu sunt în stare să se menţină, să dispară de pe scena politică a ţării! Dar să dispară imediat! Fiindcă poporul român – din care fac parte oameni de toate condiţiile sociale, unii care de abia îşi pot plăti taxele, impozitele şi medicamentele – nu are nicio obligaţie să dea bani pentru astfel de grupuri şi grupuşoare „politice”. Iar Legea 334 din 17 iulie 2006 este o lege ilegală şi neconstituţională, motiv pentru care trebuie să fie declarată nulă.
Cer tuturor românilor să luăm o poziţie comună şi să cerem ca această lege să fie declarată nulă şi neavenită, aducând o gravă atingere tuturor locuitorilor ţării. E nevoie cred să sesizăm curtea constituţională asupra acestei fărădelegi!
Lasă un răspuns