S-a ajuns la situaţia ridicolă ca toţi neisprăviţii să-şi dea cu părerea despre ceea ce se întâmplă azi în aşa-zisul ,,ţinut secuiesc”, fără ca măcar să fi călcat vreodată pe aici, să afle adevărul pe care să-l prezinte apoi opiniei publice, aşa cum cer regulile elementare ale profesiei de gazetar. Dar de ce oare ne-am mai mira de asemenea ,,gazetari” câtă vreme presa actuală din România, cu puţine excepţii, a devenit o presă de dezinformare, nu de informare corectă a opiniei publice. Iar asta se întâmplă pentru că au pătruns în acest sector, ca de altfel în multe altele ale societăţii româneşti contemporane, o adunătură de oameni fără nici un căpătâi, cum se spune, lipsiţi de bunul simţi şi de cele mai elementare trăsături morale.
Între aceştia şi Dan Tăpălagă, pretins gazetar, dar pentru care nu pot avea nici măcar un minim de respect, după cum nu am avut niciodată în viaţa mea pentru cei ce mint. Cu atât mai mult pentru cei care folosesc minciuna spre a dezinforma. Fiindcă minciuna este cu atât mai odioasă – după cum spune Kant – cu cât de pe urma ei are cineva de profitat. Iar de pe urma minciunilor vehiculate de Dan Tapalagă au mulţi de profitat şi chiar profită.
Motiv pentru care l-aş întreba pe Dan Tapalagă – cu toate că mi-e lehamite de a intra în dialog cu unul care îşi trage numele de la ceva ce înseamnă grosolan şi deci, ca atare, aşa îi este şi obrazul şi comportarea! – să-mi răspundă la o singură întrebare, anume: de unde are informaţia că ,,arborarea drapelului secuiesc alături de cel românesc este perfect legală”? Aşa afirmă dumnealui, ,,gazetarul”, aducând ca argument altă minciună: ,,Acest lucru a fost deja stabilit de mai multe intanţe din România”!!!
Aş vrea să-mi exemplifice măcar cu un singur exemplu, cu o singură instanţă din România care a dat o hotărâre prin care ,,arborarea drapelului secuiesc alături de cel românesc este perfect legală”. Nu are cum s-o facă, fiindcă aşa ceva nu s-a întâmplat. În schimb, în numele întregii colectivităţi româneşti din judeţul Harghita, aşa puţină, câtă a mai rămas, în urma politicii dure de ,,românizare a secuilor”!, eu îi voi spune lui Dan Tapalagă că există hotărârâri judecătoreşti irevocabile prin care acest drapel este declarat ilegal.
Astfel, în data de 26 noiembrie 2009, în şedinţa Consiliului Judeţean Harghita, dominat de şovinismul şi iredentismul maghiar, în frunte cu preşedintele acestuia, Borboly Csaba, s-a adoptat Hotărârea nr.269, prin care drapelul ,,ţinutului secuiesc”- unitate teritorial-administrativă ilegală şi neconstituţională, inventată de extremismul maghiar – să devină şi drapel al judeţului Harghita. Obiecţiile făcute de cei doi consilieri români, referitoare la ignoarea totală şi cu rea credinţă a elementului românesc din judeţ, nici n-a fost băgată în seamă. Şi astfel drapelul aşa-zisului ,,ţinut secuiesc” a devenit şi drapelul oficial al judeţului Harghita.
Hotărârea respectivă a fost atacată în instanţă, la Tribunalul Judeţean Harghita. Nu ne-am făcut nicio iluzie că vom câştiga, fiindcă şi acolo ,,autonomia ţinutului secuiesc” se află la mare cinste. S-a ajuns deci în recurs la Curtea de Apel din Târgu-Mureş, Secţia a II-a Civilă şi de Cntencios Administrativ şi Fiscal. Aceasta, prin DECIZIA nr.2690/R, dată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2012, ,,anulează Hotărârea Consiliului Judeţean Harghita nr.269 din 26.11.2009.IREVOCABIL”.
Ai auzit individule, Tăpălagă? Ştii ce înseamnă o ,,DECIZIE IREVOCABILĂ” a unei Curţi de Apel? Probabil că da. Nu cred însă să fi auzit ca cineva să refuze a se conforma unei astfel de decizii în România, aşa cum face Borboly Csaba şi ceilalţi ciraci ai lui? Şi, mai ales, acel cineva să suporte consecinţele unui asemenea act! Înseamnă că ţara asta a devenit chiar un sat fără câini şi ticăloşii se plimbă fără băţ, convinşi că nu vor păţi nimic! Însă stau şi mă întreb pentru ce adresez astel de întrebări unui individ care are grave lacune în a discerne nişte chestiuni elementare, privitoare la unele insemne simbolice, între care şi drapelul. Numai un ins care ori nu pricepe nimic din toate acestea, ori aşa vrea să le priceapă, pentru a arunca praf în ochii proştilor, poate face o ,,paralelă” îndre drapelul unui club sportiv, fie el şi de fotbal, şi drapelul aşa-zisului ,,ţinut secuiesc”, cu insemne simbolice şi etnice, care militează pentru legalizarea unui ţinut etnic, scos de sub autoritatea statului român. A auzit cumva Dan Tapalagă de hotărârire luate de ,,Marea Adunare Naţională Secuiască” de la Ditrău(Harghita) din 18 iunie 2006? Nu, sunt convins, motiv pentru care i le voi arăta:
-Dreptul la autodeterminare a Poporului Secuiesc (,,popor secuiesc”, format din vreo 150 de indivizi, câţi s-au declarat secui la ultimul recensământ, n.n.);
– Dreptul la autoguvrnare a Ţinutului Secuiesc;
– Instituţii proprii de învăţământ, cultură, administraţie publică. Corpuri legislative şi judecătoreşti;
– Preşedintele României, Parlamentul şi Guernul să înceapă imediat tratative cu Consiliul Naţional Secuiesc(organizaţie ilegală!,n.n.), organizaţie investită cu puterea de a reprezenta aspiraţiile de autonomie ale Ţinutului Secuiesc (O somaţie, în toată regula! n.n.);
– Marea Adunare Secuiască delegă Consiliul Naţional Secuiesc cu repezentarea voinţei poporului secuiesc pentru organizarea Ţinutului Secuiesc şi repezentarea acestuia pe plan intern şi extern;
– Ţinutul Secuiesc va avea un preşedinte;
– Consiliul Secuiesc va avea un Consiliu (Permanent) cu capacitate decizională, va avea consilii locale şi scăunale;
– Se va înfăptui autonomia financiară a Ţinutului Secuiesc şi dezvoltarea sa rapidă şi durabilă.
Cu alte cuvinte, un fel de stat în stat, o structură etnică scoasă de sub autoritatea statului român, care urmează să se înfăptuiască în ,,inima” geografică a României. Iar acesta ar fi doar începutul, fiindcă, mai nou, se vorbeşte tot mai mult despre o Transilvanie autonomă, aflată ,,sub puterea română de ocupaţie” un teritoriu pe care România îl stăpâneşte fără drept, iar românii nu sunt altceva decât nişte ,,invadatori, opincari, fără rădăcini aici”.
Aceasta este situaţia reală din ,,secuime”. Iar ea nu este de ieri, de azi, cum încearcă Dan Tăpălagă şi alţi câţiva ,,ştiutori” să o prezinte. Ea este veche de peste 90 de ani. Şi s-a perpetuat, ajungându-se acum la limite inadmisibile, pe care un stat suveran nu are dreptul să le permită. Ea nu este ,,o falsă temă”, nici ,,o joacă tembelă”. Tembel este cel ce nu pricepe nimic din istoria tragică a românilor transilvăneni, care au răbdat sute de ani crâncena exploatare a grofilor şi baronilor unguri. Şi la fel este cel ce se apucă să scrie despre nişte chestiuni grave, de care însă habar nu are şi le tratează ca fiind doar ,,o joacă tembelă”.
Iată de ce mă văd nevoit să atrag atenţia că rugămintea adresată de deputatul Emil Dandea ,,conducătorilor ţării noastre de astăzi”, rostită în şedinţa Camerei Deputaţilor, din 1 octombrie 1928, este la fel de actuală acum ca şi atunci: ,,Aş ruga pe conducătorii ţării noastre de astăzi, ca şi de mâine, ca să gândească că orice încercare de a-i câştiga sufleteşte pe unguri, pe secui, pe politicienii care s-au urcat azi în spatele lor, este condamnată dinainte la cel mai catastrofal eşec. Orice încercare de acest fel este ca şi când ai încerca să stingi focul, turând peste el ulei sau benzină(…) Ei au văzut că în statul român se pot multe şi au ajuns la convingerea că este un sat fără câini, atunci şi-au zis: să-i dăm drumul, că putem trece şi la obrăznicia aceasta”.
Lasă un răspuns