Recunoștință?!În decembrie 1989, România nu era o țară săracă! Hărțile cu zăcămintele minerale au reapărut în atenția românilor, când un posibil spion rus, a fost prins pe Aeroportul Otopeni în timp ce încerca să scoată din țară hărți geologice cu informații clasificate referitoare la zăcămintele de cupru și metale rare! Potrivit Social media, „hărțile de interes strategic începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizică” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, resursele de aur fiind evaluate, în 2013, la circa 250 miliarde euro”! Dincolo de zvonistică sunt informații potrivit cărora aceste hărți cu secretele zăcămintelor au fost vândute, în 1992, cu 10 000 de dolari! Când democrația bătea la porțile românilor, cine era interesat de preluarea controlului asupra resurselor interne ale României? Împrumuturile externe înseamnă strategii pe termen mediu și lung pentru controlul României?
După 34 de ani de așteptări și speranțe spulberate, România a ajuns din nou la mâna creditorilor, împrumuturile externe depășind deja suma de 154 de miliarde de euro! Numai în ianuarie 2023, statul român a contractat împrumuturi de circa 9 miliarde de euro! Pentru ce a fost nevoie de aceste împrumuturi, cu atât mai mult cu cât acestea nu se opresc aici? Cum poate fi explicat managementul performant? Cum este posibil să limitezi cheltuielile din administrație și pierderile generate de companiile de stat, cu angajări politice, pe baza cumetriilor și nepotismelor și cu reangajări pe baza „pedegree”-ului politic, tot la stat, a unor pensionari beneficiari ai unor condiții și legi speciale? Cine gândește la tinerețea veșnică?! Cum este posibil să gândești la binele României, în condițiile în care cei aflați la putere își acordă măriri de salarii și pensii după bunul plac, în timp ce românii trăiesc în sărăcie și împovărați pe viață de credite contractate pentru o casă? România încotro?
Timp de 34 de ani, guvernele au venit și au plecat, iar politicienii s-au tot „înfrățit”, trecând de la un partid la altul. Tehnocrații au venit să salveze România! Au fost aici și au plecat la Bruxelles, după ce și-au îndeplinit misiunile știute și neștiute! Datoriile României au crescut însă, așa cum au crescut și afacerile subterane și „statul paralel”! Trădarea înseamnă pașaport pentru o lume mai bună? Serviciile de informații știu că veghează! Dar ce facem cu cei care nu vor să mai audă și să mai vadă umilirea României? Cum este posibil să avem decidenți guvernamentali specializați în afaceri strategice care spun că „Ucraina nu a informat România cu privire la atentatul asupra biodiversității Deltei Dunării”? Pe cine mai interesează posibilul dezastru ecologic? Cum se poate explică atitudinea Ucrainei, stat încercat de un război cu mize ascunse, în condițiile în care, după cum declarau social democrații, România a „primit milioane de refugiaţi ucraineni, le-a asigurat casă, masă, locuri de muncă pentru adulţi şi şcoală pentru copii. A facilitat exportul grânelor ucrainene, cu mari eforturi şi costuri considerabile. A asigurat sprijin internaţional şi suport în toate modurile posibile pentru că Ucraina să reziste în faţa invaziei ruseși”! Ucraina este un stat aliat sau un stat care își urmărește doar propriile interese? Cine mai vrea să audă că, încă din 2017, minoritatea românească a primit interdicție să mai folosească limba română în școli și în biserică? Rusia este consemnată în Strategia Națională de Apărare drept inamicul numărul 1! Sub loviturile primite din partea Austriei, Olandei, Ucrainei, cine sunt prietenii României?
Lasă un răspuns