Rândurile care urmează nu vor urmări relatarea unei călătorii recente, deosebit de agreabile, de altfel, ci vor consemna câteva impresii și reflecții generate de o splendidă vacanță petrecută într-un paradis turistic dintre cele mai căutate, greu de descris. Fără a detalia informații care oricum abundă pe site-urile aferente itinerarului, mă voi limita la a menționa doar traseul parcurs de-a lungul a câtorva zile din perioada iunie-iulie: Petoskey (încântător oraș de coastă situat în extremitatea de nord a Lower Peninsula) – Harbor Springs (oraș fondat de un grup de oameni de afaceri și avocați din statul Illinois) – Mackinac Bridge (impresionant pod suspendat care leagă peninsulele Upper și Lower) – St. Ignace (al doilea cel mai vechi oraș fondat de europeni în Michigan) – Mackinaw Island (insulă considerată o adevărată perlă a Michiganului, încărcată de o tulburătoare istorie) – Charlevoix (atrăgător oraș turistic) – Leland (supranumit „Fishtown“) – Suttons Bay (denumire provenită de la numele unuia dintre primii coloniști europeni, sosit în 1854) – Northport (renumit prin producțiile uriașe de cireșe) – Traverse City (cel mai mare oraș din zona de nord a Statului Michigan, renumit în întreaga Americă pentru Festivalul anual al cireșelor).
Astăzi, simt că pot să cuget limpede la ce am văzut, încercând să-mi acord gândurilor ceva rânduială, pentru a face loc torentului de noi lucruri văzute și nevăzute. Voiajul a fost unul dintre acelea care continuă și după ce mișcarea în timp și spațiu a încetat.
Într-o călătorie ca aceasta ai atâtea lucruri de urmărit și de gândit despre fiecare eveniment în parte și toate ideile, pe măsură ce apar, se răscolesc și se bolborosesc, ca într-o supă „minestrone”, fierbând încet. O călătorie este asemenea unei ființe vii: nu există două la fel, și toate planurile, asigurările, mijloacele, metodele și limitările se dovedesc fără rost atunci când se confruntă cu ea. Mi se spusese de multe ori că nordul Michigan-ului este o minunăție, dar acele vorbe nu mă pregătiseră deloc pentru ceea ce aveam să am în fața ochilor.
Este de notorietate că în Statele Unite există obiceiuri, atitudini, mituri, tendințe și schimbări specifice care compun structura Americii. Știam, de asemenea, că fiecare dintre statele americane are propria sa individualitate și se mândrește cu acest lucru. Un stat nu se mulțumește numai cu numele, așa că își asumă și o titulatură descriptivă: Statul Imperiu, Statul Grădină, Statul de Granit. Michigan este Statul Marilor Lacuri, un supranume departe însă de a sugera adevărata sa grandoare și căldură.
Uitasem cât de bogat și fermecător este ținutul, cu stratul său gros de sol fertil, cu arborii imenși plini de ramuri, zona locurilor din Michigan fiind aidoma unei femei bine făcute, îmbrăcată și împodobită cu o salbă de admirabile bijuterii. Pământul este generos și plin de voioșie aici și cred că și oamenii se molipsesc de la el.
Acest colț de rai care este Nordul Statului Michigan te poate face să crezi că visezi, că ai în față imagini de pe o altă planetă, pentru că, incontestabil, zona are o calitate nepământeană, străină, ea sugerând niște timpuri când lumea se afla la începuturile sale și era mult diferită.
Pe durata vacanței, mi s-a repetat constatarea că aproape toți americanii sunt mistuiți de dorul de ducă. Un lucru întâlnit de mai multe ori prin țară, în statele pe care le-am vizitat, reconfirmat cu această deplasare, este o dorință arzătoare de a pleca, de a acționa, de a porni la drum, indiferent unde, numai să fie departe de acel loc, nu neapărat în căutarea unui alt loc, ci pentru a pleca din actualul. Deseori, te surprinde și pornirea americanului atunci când călătorește, aceea de a se duce nu întotdeauna să vadă, cât să aibă ce povesti după aceea.
Toate acestea îndreptățesc întrebarea: este oare posibil ca americanii să fie un popor neastâmpărat, de nomazi veșnic nemulțumiți de locul pe care l-au ales? Se pare că da, având în vedere că pionierii, primii imigranți care au populat acest continent, erau printre cei mai plini de neliniști oameni din Europa, cei puternic înrădăcinați rămânând acasă. Descendența din acei oameni fără astâmpăr, nestăviliți, nemulțumiți de situația de acasă, poate fi o explicație a respectivei „tendințe”.
În fine, vacanța din nordul Michigan-ului m-a convins că acolo există ceva care nu te lasă să dai frâu liber cuvintelor. Cu siguranță, imaginea locului te urmărește o lungă vreme și, mai mult decât atât, lucruri pe care nu erai conștient că le-ai văzut îți răsar în minte după ce-ai plecat de acolo.
Lasă un răspuns