În aceste zile mi-au atras atenția, pe un anumit palier, două știri despre acuzarea de către amnesty international acuză Israelul de politici de tip apartheid, guvernul de la Ierusliam reacționând că este vorba despre… antisemitsm! Este un subiect asupra căruia m-am aplecat și am scris mult, și de mult. Rasismul (în care se încadrează și apartheidul) este o creație a evreilor biblici, iar în prezent mai există doar în Israel – cu binecuvîntarea ONU, UE și alte instituții mondiale. Anul trecut am publicat acest articol:
Am arătat acolo izvoarele rasismului. Am prezentat doar cîteva dintre crimele lor monstruoase – în „Codul lui Lucifer” am făcut o trecere în revistă a 3.500 de ani de genociduri, masacre și crime săvîrșite de evrei (probabil că sînt singurul specialist din lume în acest domeniu). Am evocat numele multor evrei de bună credință și de mare curaj care au denunțat crimele și minciunile oficiale, unii declarînd că a ajuns să le fie rușine că sunt evrei – puteți să le căutați pe internet cărțile. Niciodată evreii nu și-au asumat aceste crime, niciodată nu au plătit despăgubiri victimelor. Cînd sunt acuzați, au o sigură apărare: acuzațiile sunt antisemite! Adică adevărul, este antisemit! Iar aceste argumente, au efect întotdeauna! Iată, coborînd de la general la particular, dau un exemplu (desigur, luat tot din cartea mea): „În ce îl priveşte pe Steinberg, acesta a fost condamnat iniţial pentru complicitate la șase ani închisoare – a atacat hotărîrea de condamnare cu motivarea că i s-a aplicat „o pedeapsă antisemită”; această apărare a condus la o reducere a pedepsei de la șase la trei ani (nu ştiu cît a executat din pedeapsă).”
Infractorii evrei, jefuitori ai economiei naționale, sînt apărați de pedeapsă în România (și nu numai) – sînt lăsați să fugă din țară în Israel, care refuză să îi extrădeze (cum a refuzat să extrădeze și criminalii de război).
Cînd în Rusia în locul alcoolicului corupt Boris Elțin, care cu ajutorul consilierilor americani evrei pusese la pămînt economia țării, a venit Putin, miliardarii ruși evrei au fugit ca potîrnichile în Israel, Marea Britanie, Franța…
Dar ca să mă întorc la apartheidul israelian, susținut de SUA și de slugile ei, printre care și țara mea, de care începe să îmi fie tot mai mult rușine.
Citez din nou din cartea mea, continuînd să mă autoplagiez: „Între 31 aug.-7 sept. 2001, la Durban (în Republica Sud Africană) a avut loc Conferinţa mondială împotriva rasismului, discriminării rasiale şi intoleranţei rasiale (comunicatul de presă din 4 sept. 2001 al Ministerului de externe condus în acel moment de Mircea Geoană este redactat în cel mai penibil limbaj de lemn posibil). In momentul în care s-a propus ca în rezoluţia finală Israelul să fie trecut pe lista statelor rasiste, delegaţiile Israelului şi Statelor Unite s-au ridicat şi au părăsit conferinţa.
Între 20-24 aprilie 2009 la Geneva s-a desfăşurat o altă conferinţă pe aceeaşi temă (conferinţa a fost numită „Durban II”). Încă dinaintea începerii conferinţei, o serie de state (Israel, Canada, SUA şi Australia urmate de Olanda, Germania, Polonia şi Noua Zeelandă) au anunţat rînd pe rînd neparticiparea (noul preşedinte american Barack Obama a declarat cu o zi înainte de deschiderea conferinţei boicotarea acesteia întrucît „organizatorii se încăpăţînează să includă acuzaţii ipocrite Israelului”). În momentul în care la conferinţă a luat cuvîntul Mahmud Ahmadinejad, preşedintele Iranului, care se referea la crimele săvîrşite de statul evreu împotriva palestinienilor, delegaţiile celor 23 de state membre UE participante, printre care şi România, au plecat din sală. Este probabil cea mai bună dovadă că Uniunea Europeană nu numai că acceptă crimele Israelului, dar este unul dintre cei mai importanţi apărători ai acestor crime. Iar pentru faptul că în calitate de gazdă Hans Rudolf Merz, preşedintele elveţian, s-a întîlnit cu Mahmud Ahmadinejad, Israelul a procedat la un act absolut neuzual în diplomaţie într-o astfel de situaţie: şi-a rechemat pentru consultări ambasadorul din Elveţia.”
De atunci nu s-a schimbat nimic, conferințele „Durban” cu privire la rasism se tot organizează periodic, și de fiecare dată Israelul și apărătorii democrației, SUA și slugile („y compris” România) le boicotează. Ultima, în septembrie 2021.
După UNESCO, acum Israelul a intrat în conflict și cu Amnesty International – dar încetul cu încetul, adevărul începe să fie recunoscut de tot mai multe instituții mondiale.
Și totuși, s-ar putea ca în final minciuna să triumfe. Și iată de ce:
– mincinoșii (Elie Wiesel, Simon Wiesenthal, etc.) mor înainte ca cineva să cerceteze plîngerile penale făcute împotriva lor – deci minciunile lor rămîn probe irefutabile;
– cei care pot declara adevărul, mor treptat fără să îi audieze nimeni;
– cărțile de pe scribd.com care scriu adevărul sînt șterse după moartea autorilor (am văzut asta în cazul unei cărți a lui Roger Garaudy);
– publicarea adevărului este refuzată de edituri, sau de librării;
– cărțile mărturisitoare de adevăr sînt arse ca în timpul inchiziției, fascismului sau bolșevismului (căutați despre incendiul din 1999 de la biblioteca universitară comună de la Lyon unde au ars 300.000 de volume și acuzațiile aduse de Robert Faurisson – întîmplător, știu multe despre asta);
– cei care spun, pe orice cale găsesc, adevărul, ajung în temniță (cel puțin în occident);
– filmele documentare care spun adevărul sînt șterse de pe internet, comentariile deranjante sînt blocate pe youtube iar bloguri sau conturi pe rețelele sociale sînt sancționate, suspendate sau desființate;
– statele “creștine” subvenționează instituții care promovează minciuna.
Și uite așa, minciuna se substituie oficial adevărului.
A doua știre era despre acuzațiile lui Alexandru Muraru care acuza discursul președintelui de onoare AUR ca fiind pro legionar și instuigând la violență politică! Penalul Iulian-Alexandru Muraru (o să va explic mai încolo de ce este penal) are o mulțime de diplome, ca orice borfaș politic actual (de licență, de master, de doctorat), inclusiv în materie de istorie. Zilele trecute, acesta (care este deputat PNL dar și reprezentant special al Guvernului României pentru Combaterea Antisemitismului, fiindcă așa cum este la modă, politicienii sug de la mai multe ugere) „a calificat discursul lui Georgescu (n.a.: Călin) drept „delirant pro-legionar” şi „un îndemn la violenţă politică”.
Nu mă refer acum nici la Călin Georgescu (despre care am informații contradictorii) și nici despre AUR (azi nu vreau să mă cert cu serviciile), dar mă refer la imbecilitățile debitate de reprezentatul parlamentului și guvernului în calitatea lui de istoric. Prima: „Declarațiile făcute de această persoană la un post de televiziune, de elogiere a unui asasin dovedit, Corneliu Zelea Codreanu, fondator și lider ideologic a unei grupări politice teroriste – Garda de Fier – care a produs crime odioase – sunt extrem de grave și ele sunt îndemn la violență politică, la reabilitarea unui fel de neacceptat de a face politică, și o încercare evidentă de revizuire istorică.”
Tînărul istoric (doctor în istorie înainte de a împlini 30 de ani) cumulard de funcții oficiale, oare nu știe că instanța l-a achitat pe CZC pentru uciderea lui Manciu întrucît a fost în legitimă aparare? Eu știu că el și-ar fi dorit ca CZC să se fi lăsat ucis, așa cum în iunie 1940 în Basarabia și Bucovina au fost uciși de evrei sute de români pe care urinau evreicele (după cum ne-a explicat Paul Goma), dar uite că asta nu s-a întîmplat atunci, iar istoria nu se poate întoarce.
A doua: „Pe 25 octombrie 1924 a avut loc la Iași cea mai gravă crimă politică înregistrată în România de la asasinarea, în 1862, a primului ministru Barbu Catargiu”. Un „dottore” (cum pe bună dreptate spunea Băsescu la adresa lui Ponta), care pentru acest titlu primește un spor bănesc de 15 la sută, este inadmisibil să nu știe că între 1862 și 1924 a existat momentul 8 dec. 1920 cînd trei teroriști au aruncat în aer Senatul României. Cei trei teroriști (Max Goldstein, Leon Lichtblau și Saul Osias) nu erau nici olteni de-ai lui taică-meu și nici aromâni de-ai maica-mi. Și în afară de asta, Muraru nici nu are proprietatea termenilor – să te aperi nu este crimă politică.
„Muraru a reamintit că Zelea Codreanu a fost el însuși un asasin, dar și lider al unei grupări politice extremiste care a produs cele mai multe crime in tot interbelicul românesc.” Această imbecilitate ridică niște întrebări…
Oare el nu știe că în anii 1930-1940 au fost uciși mai mulți legionari (inclusiv pentru faptul că lipeau afișe electorale) decît se pretinde că au ucis legionarii? Oare el (ca și Iohannis, ca și Alexandru Florian, ca și alți trădători) este adeptul ideii de terorism politic? Fiindcă așa este denumită politica regimului Carol II cînd erau uciși nevinovații. Se înțelege în mod evident că ei sînt de acord cu crima politică, însă doar cînd sînt uciși cei care nu le plac. Oare el nu știe că legionarii au ucis numai criminali aparați de o justiție coruptă? Celebrele exemple invocate de acuzatorii legionarilor le-am analizat aprofundat într-un lung serial, așa că nu revin asupra lor. „Muraru a mai amintit că Zelea Codreanu a condus o mișcare fascistă…” – la Nuremberg au fost analizate și mișcările fasciste din Europa, iar Mișcarea Legionară nu a făcut parte dintre cele declarate ca atare. Muraru nu știe asta? Legionarii sînt declarați fasciști fără nici o dovadă, fară nici o confirmare oficială – dar minciuna asta prinde bine la prostime.
„Cu lupta lor împotriva ordinii stabilite, legată integral de lupta pe viață și pe moarte împotriva evreilor, violența Gărzii de Fier a culminat în 26 spre 27 noiembrie 1940 cu asasinarea a 64 de personalități conducătoare…”. Să legi împușcarea demnitarilor vinovați de uciderea a sute de legionari nevinovați cu antisemitismul, nu este doar o imbecilitate – este jigodism, este justificarea terorismului (criminal) de stat, dar este și trădare de țară și de neam. Voi nu vreți decît moartea patrioților români.
Am spus că Alexandru Muraru este un „penal” – și este firesc să fie promovat în timpul lui Iohannis, fiindcă un „penal” cu „penali” se înconjoară. Iar Iohannis este un “penal”, adică un autor de fapte penale, nejudecat din cauza corupției din justiție. Nu mă voi referi acum la penalul Iohannis, despre care am tot scris, ci la penalii lui. În primul rind frații Iulian-Alexandru și Andrei-Dan Muraru (actualul ambasador al României în SUA). Corneliu Turianu, fost președinte al Tribunalului București, senator PNȚ-cd între 1996-2000 și fost președinte al CNSAS a depus o plîngere penală împotriva celor doi frați pentru șantaj, instigare și complicitate la furt de documente secrete. Pe scurt, Alexandru Muraru (consilier al ministrului Tudor Chiuariu) a solicitat din arhiva ministerului justiției un număr de 17 dosare profesionale printre care și cel al lui Turianu, refuzînd însă să semneze pentru primirea lor. Dosarul a fost folosit de Andrei Muraru pentru a-l șantaja pe Turianu să demisioneze din CNSAS pentru ca în locul său, susținut de PNL, să vină … fratele Alexandru! Firesc, s-a dat o soluție de neurmărire penală, cum șade bine în România politică. Turianu a făcut plîngere împotriva soluției – am citit plîngerea, era întemeiată, soluția fusese pronunțată cu încălcarea legii. Dar Turianu a murit și cei doi frați au scăpat basma curată deși erau în mod evident infractori. Cine este curios să afle mai multe, poate căuta pe site-ul d-lui. Ion Coja, și nu numai.
Un alt „penal”, Radu Ioanid, a fost numit de Iohannis ambasadorul României în Israel. Profitînd de calitatea lui de evreu, calitate în care avea drepturi pe care românii nu le aveau, a emigrat (cca. 1986-1987) în SUA, primind despăgubiri pentru apartamentul pe care îl avea pe bd. Nicolae Titulescu. În SUA se cuibărește la muzeul holocaustului din Washington, unde în anul 2000 ajunge chiar director, iar în perioada 2003-2004 a fost vicepreședinte al comisieiWiesel, care ne-a declarat popor de criminali. Auzind el că după revoluție în România este rost de furăciuni și escrocherii, a venit repede să-și ceară înapoi apartamentul, jurînd că nu a primit nici o despăgubire. Dar a avut ghinion, așa că deși găsise cumpărător pentru apartament, a plecat cu buzele umflate. Cine vrea să știe mai mult și să afle ce ghinion a avut, poate găsi în arhiva „Justițiarul”. Pe acest escroc, care urăște România, care a jurat credință către SUA, Iohannis îl numește ambasador.
Nu am o admirație nemărginită și absurdă față de poporul român, nu sîntem poporul perfect, cum nici nu poate exista așa ceva. Știu că am avut și trădători, și criminali, și hoți, dar nu accept să fim împovărați cu culpe inexistente, prin falsificarea istoriei noastre. În același timp, nu accept să văd cum crime odioase sînt trecute sub tăcere. Noi nu vrem răzbunare, nu vrem despăgubiri, dar vrem adevărul – fiindcă sîntem creștini, iar în creștinism valoarea supremă este adevărul.
Vrem să se vorbească despre crimele și masacrele săvîrșite de evrei, pentru ca acestea să nu se mai repete (nu spun așa sioniștii cînd vorbesc despre holocaust?). Nu vrem să reapară gulagul, înființat în 1930 de un evreu bolșevic, condus și controlat tot de evrei. Nu vrem să reapară CEKA sau NKVD-ul conduse de evrei și nici securitatea care în țările în care s-a manifestat cel mai violent (România și Polonia) era condusă de evrei. Nu vrem să mai fie uciși români doar fiindcă sînt români (cum au procedat evreii în Basarabia și Bucovina sau ungurii horthyști în Ardealul de Nord).
Cînd se vorbește despre crimele evreilor, sioniștii sar în sus și reclamă antisemitism. Nu, nu este antisemitism, este doar adevărul – iar adevărul nu este nici filosemit, nici antisemit. Autorii crimelor, sau urmașii acestora, trebuie să își asume crimele – este condiția obligatorie pentru o reconciliere sinceră.
