Arheologii George Trohani și Done Șerbănescu au declarat descoperirea în partea de vest a comunei Nuci (jud.Ilfov), în lunca râului Ialomiţa, la circa 1 000 m de biserica din satul Netezeşti, în anul 1968, a unui tezaur. Locuitorul Anghel T.Petre a găsit patru monede turceşti din argint. Apoi, alţi tovarăși – cooperatori au mai găsit în acelaşi loc încă câteva monede de acelaşi tip. Sesizat de descoperire, Done Şerbănescu de la Muzeul de Arheologie din Olteniţa s-a deplasat la faţa locului şi a întreprins un mic sondaj pe o suprafaţă de 8 mp până la adâncimea de 0,50 m. Săpătura nu s-a putut lărgi din cauza recoltei aflată pe acea suprafață. În suprafaţa săpată au fost găsite la adâncimea de 0,20-0,30 m, risipite, 8 monede din argint şi fragmente ceramice din perioada feudalismului dezvoltat. Tezaurul din care au făcut parte monedele descoperite a fost îngropat probabil într-un vas de lut sau într-o pungă şi a fost împrăştiat de fierul plugului pe o suprafaţă mai mare ce nu a putut fi determinată din motivele obiective arătate mai sus. De la locuitorii din comună s-au mai recuperat patru monede, obţinându-se astfel un total de 16 monede.
Este posibil ca o parte din tezaur să fi rămas în afara ariei sondajului executat. Monedele ce compun tezaurul sunt din categoria „gedid-yuzllikuri”, adică echivalentul a 100 parale. Starea lor de conservare este bună. Diametrul variază între 42,5-45,5 milimetri, iar greutatea între 30¬ 53 grame. Pe margini au câte un cerc perlat şi liniar. Pe avers, sub turaua sultanului, se află legenda: „Duriba Islam bol fi 1203” (bătută la Istambul în 1203=1789), iar pe revers: „sultan el barain ve khakan al sahrin as sultan ibn – anul de domnie – aş sultan” (sultanul uscaturi or, khakanul mărilor, sultan fiu de sultan), în spaţiile libere dintre litere sunt decoraţii florale şi geometrice. Prin urmare monedele sunt bătute la Istambul în timpul sultanuui Selim al LTU-lea (1203/1789-1221/î 807). Cea mai veche dintre ele datează din 1203/1789, iar cea mai recentă din 1217/1803.
Apariţia şi în acest tezaur, pe lângă cele de la Mihail Kogălniceanu şi Visterna 2 , a „gedid-ylizliikului” încă din primul an de domnie al lui Selim al ΓΠ-lea confirmă o dată în plus încercările multiple ale acestui sultan de a face faţă situaţiei financiare precare în care se afla Imperiul otoman la sfîrşitul sec. al XVUI-lea. fn ceea ce priveşte valoarea intrinsecă a tezaurului, cele 16 ge lid-yiizllikuri echivalează cu 1 600 parale sau 40 lei. Conform Chrono grafului Ţării Româneşti al lui Dionisie Eclesiarhul 3, în iarna lui 1798 domnitorul Constantin Hangerliu face un recensămînt al vitelor şi măreşte plata văcăritului la 2 zloţi (60 parale) pe cap de vită. Oamenii, neavînd cu ce plăti acest nou impozit, se văd nevoiţi a-şi vinde vitele cu 10-12 lei boul mare, patru-cinci lei vaca etc. În 1775 un bou ales costa 15 lei, iar o oaie cu miel un leu. Deci suma tezaurului de faţă ar echivala cu preţul a 3-4 boi sau 7-8 vaci ori 40 oi cu miei. Motivul ascunderii tezaurului nu-1 cunoaştem. După tradiţie, în zona unde el a fost descoperit, ar fi fost vechea vatră a satului Netezeşti. Cercetarea de suprafaţă pare a confirma acest lucru. De aceea s-ar putea ca el să fi fost ascuns nu mult după anul 1803. Descoperirea de faţă aduce astfel noi date asupra vieţii economico-financiare de la sfârşitul sec. al XVIII-lea din Ţara Românească. Publicarea tuturor tezaurelor datând din această perioadă, indiferent dacă sunt compuse din monede turceşti sau din alte ţări, ar aduce noi date la cunoaşterea mai aprofundată a circulaţiei monetare la pragul dintre secolele XVIII şi XIX. (G.V.G.)





